În vederea canonizării unui sfânt, este necesar ca evlavia poporului:
1. Să fie spontană, nu indusă artificial prin mass-media.
2. Candidatul la canonizare să fie numărat în rând cu Sfinții, iar nu să fie numit „Sfântul”, apelativ unic dat în Ortodoxie numai lui Hristos Care este Singurul „Unul Sfânt, Unul Domn”, dintre oameni.
3. Candidatul nu trebuie considerat mai mare decât tot Sfinții României.
4. Poporul să fie drept 1credincios, adică să aibă criterii Ortodoxe de evlavie întru cunoștință și nu manipulat, cunoscând realitatea vieții și învățăturilor celui cinstit, iar nu doar cele ce i se spun despre minuni.
5. Poporul care îl consideră Sfânt trebuie să fie credincios, adică lămurit în Ortodoxia lucrătoare. Este poporul acela care caută pocăința, vederea păcatului propriu, răbdarea în suferință pentru mântuire în adevăr.
6. Nu este acea masă de oameni care vrea minuni spectaculoase și rezolvări cu orice preț, ca să își vadă mai departe de îndulcirile acestei vieți, acea parte din neam pe care nu o interesează adevărul și înțelepciunea, ci doar realizarea și simțirea.
7. Să fie asociat cu existența categorică a condiției de fond: Ortodoxia neîndoielnică a credinței celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată până la moarte.
