„Mântuitorul Iisus Hristos, care se aseamănă la față cu Maica Sa, Prea Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, exprimă copilăria curată și nevinovată sau tinereţea veşnică, arătându-ne cerul cu degetul arătător al mâinii stângi îndreptat în sus – după cum este reprezentat şi filosoful grec Platon în „Şcoala din Atena” a lui Rafael, având mâna dreaptă orientată înspre lumea ideilor, de sus, în antinomie, cu Aristotel a cărui mână se pogoară arătând înspre pământ. Cu mâna dreaptă deschisă înspre Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos vrea să ne spună prin cuvinte nescrise, ca și pe Crucea Golgotei:,,Fiilor, iată Mama voastră !” (cf. Ioan 19,27). Doi îngeri, fiecare cu câte un genunchi plecat într-o starea de închinare neîncetată,,,în Duh și adevăr”, străjuiesc de o parte şi de alta Tronul Maicii Domnului. Pe doi nori aurii, se află litera X cu monogramul Mântuitorului Hristos şi a Maicii Sale sfinte, înscrise în cerc şi purtate cu sfințenie pe mâini de către sfinţii îngeri.
Împărăteasa cerului şi Mireasa lui Dumnezeu poartă pe frunte şi pe umărul drept câte o stea, ca pecete și semn divin a stelei de la Betleem, reprezentată pe veșmântul-hlamidă de culoare roşu închis și ca semn al pururea-fecioriei Sale. În aureola Maicii Domnului sunt şapte crini, simbol al virtuţilor,,Celei ce este plină de har” (Luca 1,28), iar aureola Mântuitorului Hristos este în semnul sfintei cruci, având „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3,14)”.
Pe lângă că mincinosul hristos este pictat asemenea unei fetițe blonde (Hristos nu a fost blond, ci brunet, așa cum îl vedem în icoanele ortodoxe), acesta acoperă umărul falsei fecioare unde ar trebui să fie steaua ce indică fecioria Maicii Domnului de după Întruparea Domnului. Aici se îndreptățește, deci, hula catolicilor cu privire la „Sfânta Familie” și a sectarilor, care zic că Născătoarea de Dumnezeu ar fi avut și alți prunci după ce L-a zămislit pe Făcătorul a toate.
Această falsă fecioară seamănă cu Zamfira Constantinescu la chip.
„La colțurile bolții sfântului Altar avem flori ornamentale, atât de iubite de Părintele Arsenie, iar pe fondul luminos al acesteia, contemplăm – precum patriarhul Avraam (Facere 15,5) o mulțime de stele din ziua a patra a creației. Pe arcul de deasupra iconostasului care desparte Altarul sau Sfânta Sfintelor de naos sau Sfânta şi care simbolizează şi reprezintă creaţia, după cum sfântul Altar preînchipuieşte cerul, este pictat un brâu-omofor ornamental, în centrul căruia se află o preafrumoasă Cunună de spini care se odihneşte pe o Cruce-monogram în X”.
„Crucea” asta are 3 brațe, ca și „crucea lui Bahomet”.
Sursa: †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești „O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 19-47
