„În partea dreaptă a absidei sfântului Altar este prezentată „Teologia icoanei” în viziunea Părintelui Arsenie, şi anume: două sfinte Icoane pe lespezi în relief, ca două table ale Legii celei Noi, reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând și pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, înveșmântați în hlamide roşu deschis, alb şi galben în lumină iradiantă. Sub aceste sfinte icoane, ținute pe mâini de împărăteasa Irina în stânga şi împărăteasa Teodora în dreapta, coboară o mahramă, ce va şterge încă o dată fața de sudori, lacrimi şi sânge a Bisericii lui Hristos pe Golgota istoriei, pe care scrie: „Constantinopol 19 februarie 843. Duminica Ortodoxiei”.
În partea dreaptă, stând în picioare, se află patriarhul Metodie Mărturisitorul având pe mâini icoana Maicii Domnului cu Pruncul, sf. Nicolae Cabasila, episcopul Tesalonicului, având în mâini cartea „Viața lui Iisus” şi cuviosul Teodor Studitul, cu cartea „Cuvinte duhovniceşti”, îmbrăcat în veşminte călugăreşti.
În partea stângă se află patriarhul Tarasie, patriarhul Nichifor Mărturisitorul, sfântul Ioan Damaschin, fiecare cu câte o carte sau sfântă icoană. Sfântul Ioan Damaschin desfăşoară un sul cu următorul text:,,Nu am prea multe cărți și nu am nici timp liber ca să citesc, intru însă în Biserică, spitalul obstesc al sufletului, înăbuşit de gânduri ca de nişte spini; podoaba picturii mă atrage să mă uit, îmi desfătează privirea ca o vorbă şi pe nesimțite slava lui Dumnezeu pătrunde în suflet”. „Am privit răbdarea mucenicului, răsplata cununilor şi mă aprind ca un foc, cu dorința de a-l imita. Căzând la pământ mă închin lui Dumnezeu, prin mijlocirea mucenicului şi mă mântuiesc”.
Apostolii au văzut pe Domnul cu ochii trupului, pe apostoli alții, iar pe mucenici alții. Și eu, pentru că am fost zidit din suflet şi trup, doresc să-i văd și cu sufletul şi cu trupul şi să am o doctorie care să mă ferească de orice rău. Văzând, mă închin la ceea ce se vede, nu ca la Dumnezeu, ci ca la o icoană cinstită a celor cinstiti.” Migne, P.G. XCV, coll. 1332 B şi 1293 C.
Deasupra avem cuvintele „Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port ranele păcatelor” (din Binecuvântările morților”) şi mai multe zeci de chipuri omeneşti, unele înaureolate și transfigurate, care au atins asemănarea cu Dumnezeu, altele naturale, desfigurate şi caricaturizate de păcat, după apropierea sau depărtarea de Lumina lui Hristos care luminează tuturor” din mijlocul imaginii, cu priviri îndreptate înspre Dumnezeu sau întoarse de la El, exprimând diverse stări şi trăiri sufleteşti” (†PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești „O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 19-47).
Sunt foarte multe de comentat în în acest cadru.
Pentru început, pe haina așa-zisei „Sfântă Împărăteasă Teodora” se regăsește crucea lui Bahomet, simbol satanic.
Sfinții Cuvioși Ioan Damaschin, Teodor Studitul, luptători pentru cinstirea sfintelor icoane, nu sunt reprezentați ca niște monahi, ci mai degrabă ca niște membrii ai Inchiziției Franceze. Aici se încadrează și Sfântul Nicolae Cabasila (pictat ca episcop), care nu știu exact ce caută într-o reprezentare a Duminicii Ortodoxiei întrucât el a trăit la 500 de ani distanță de criza iconoclastă.
Podeaua tot în model masonic este.
