Canonizarea lui Arsenie Boca
Doamne ajută tuturor!
Având în vedere canonizarea recentă a părintelui Arsenie Boca de la Prislop, acest site apare în urma îngrijorării mai multor credincioși cu privire la gravele abateri ale acestuia de la Ortodoxie. Tot ceea ce este prezentat aici cu dovezi, este în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți, și vă indemnăm să cercetați cu discernământ duhovnicesc absolut toate postările și articolele.
Fără a ne lăsa influențați în niciun fel de cele străine de Ortodoxie, dorim să vedem împreună cu toții (preoți și simpli mireni) dacă această canonizare are sau nu vreun criteriu canonic în afara celui menționat atât de des de ierarhia B.O.R. și anume „Evlavia poporului”. Acest singur criteriu (celelalte criterii canonice fiind grav încălcate) duce în derizoriu nu numai învățătura și canoanele, ci și imaginea B.O.R., introducând prin această canonizare o întreagă erezie New Age, ecumenism, yoga, cât și elemente din ocultism care nu numai că nu au nimic în comun cu Ortodoxia, dar cu atât mai puțin cu Sfințenia. Aceste abateri sunt cu totul contrare învățăturilor Sfinților și au fost combătute în toată istoria bisericii noastre ortodoxe, unele chiar cu prețul vieții de către înaintașii noștri, astfel încât și noi avem nu numai datoria, ci și poruncă de la Sfinții noștri Părinți, ca atunci când este răspândită o erezie, aceasta să fie scoasă la iveală și răul să fie aruncat afară din Biserică.
Nu există atac mai mare asupra ortodoxiei noastre decât această canonizare a unui eretic new age-ist și, nu în ultimul rând, ecumenist, la care, oricât ai căuta, nu poți găsi măcar un element ortodox în viața și scrierile lui, spus sau pictat (unele scrieri cu greu putând fi reproduse chiar și în afara Ortodoxiei). Tot în baza acestui singur criteriu („Evlavia poporului” – criteriu ce pare a fi superior oricărui alt criteriu canonic în opinia B.O.R.) tot mai des menționat de ierarhi, ne-am permis și noi să spunem și să concluzionăm că dacă acest popor necatehizat dar care reprezintă „Evlavia poporului” a putut să decidă această canonizare, atunci înseamnă că și noi „restul poporului” am avea dreptul la „o umilă părere” (judecând tot după acest criteriu). Menționăm că această „părere” nu este după judecata noastră proprie, ci în raport cu învățăturile Sfinților noștri Părinți ortodocși. Deci, suntem cu atât mai îndreptățiți și obligați să acționăm în consecință.
Sperăm că prin aceste demersuri, dovezi și mărturii pe care le veți găsi si dumneavoastră pe acest site să putem întoarce această decizie rușinoasă de canonizare, iar această erezie să fie îndepărtată.
În același timp, credem cu tărie că și părintele Arsenie Boca, transformat peste noapte în „Centrul Universului” de asa zisa „Evlavie a poporului”, va avea o șansă la mântuire (dacă va fi scos din rândul Sfinților – astfel încât erezia acestuia să nu se propage generațiilor ce vor urma) cu mila, îndurările și iubirea de oameni ale Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci, Amin!
Iubiții mei frați,
Aș vrea să încep a scrie acestea, deși cugetul meu îmi spune să nu fac aceasta, deoarece pe mulți dintre voi, frățiilor voastre, v-aș supăra. Am tot văzut de ceva vreme cărți, chiar și articole în ziare, despre renumitul fost părinte Arsenie (Zian) Boca. Fenomenul acesta a început în anul 1993 prin câțiva adepți ai lui ce l-au făcut cunoscut. Chiar și eu personal l-am cunoscut. La început, acest fost părinte era cunoscut pentru predicile scandaloase pe care le spunea în fiecare slujbă, cât și pentru cunoștințele sale legate de Yoga și alte nebunii ce nu îmi este mie a le vorbi. Mă uimește cinstea cu care este cinstit, asemenea sfinților, deși faptele lui nu le văd în sinaxar ca și ei.
Arsenie a căzut din treapta sa de preot după ce, în anul 1951, la 16 ianuarie, a fost arestat pentru că era considerat un pericol, și nu el ca persoană, cât acele nebunești profeții despre ruși, zicând că Rusia va ataca România. Pentru aceasta, la data menționată, este arestat și, după anul următor, 1952, iese din închisoare hotărât de a nu mai sluji monahismul și preoția.
Dar cum a ajuns el la decizia asta? În anul 1946 o cunoaște pe Julieta Constantinescu. Această fată, care venise din București să viziteze Mănăstirea Prislop, nu a mai voit să plece de la mănăstire, deși eu și colegul meu i-am arătat călugărului B. A. și ei personal că șederea unei fete între călugări și între noi, care eram mai tineri, atâta timp (două – trei luni), nu este potrivită și, deci, am cerut călugărului să îi spună să plece de la mănăstire. Din această cauză s-au iscat certuri între noi, fapt pentru care B. A. mi-a pus în vedere mie și colegului să ne căutăm alt loc dacă nu ne place acela, iar până la urmă a plecat această fată, Constantinescu Julieta. Pe urmă am plecat și eu, din cauză că mereu m-am certat cu călugărul B. A. pentru plecarea acestei fete, iar el fiind mereu trist și supărat. Menționez că nu am avut până atunci nicio bănuială de ordin moral asupra prieteniei ce s-a legat între B. A. și Constantinescu J. La fel am auzit că, după plecarea mea de la mănăstire la Mitropolia Olteniei, această fată s-ar fi întors din nou la Prislop și că ar fi devenit stareță. La auzul celor spuse de noi, că ea ar fi bine să părăsească mănăstirea, s-a supărat pe mine și pe colegul meu și nu a mai vorbit cu noi, decât cu călugărul B. A., cu care „studiau împreună toată ziua”. Totodată, disperată că va pleca din mănăstire, i-a spus călugărului B. A. că, dacă o va alunga, se va sinucide, fapt pentru care B. A. o reține în mănăstire. Deci, după ce B. A. iese din închisoare, în anul 1952, el nu mai vrea să se întoarcă în mănăstire. În 24 aprilie 1959 este caterisit de către Biserică, motivul fiind neprezentarea lui, după eliberare, la Mănăstirea Prislop și pentru obrăznicia pe care a avut-o asupra Patriarhului Justinian Marina. Fiind întrebat la judecata Sfântului Sinod de ce nu dorește să revină iarăși în monahism și preoție, el răspunde:
- Preoția și monahismul nu sunt pentru genialitatea mea.
De la acest B. A. mi-a rămas în cuget dezamăgirea din ziua când chiar eu l-am văzut în păcatul groaznic al desfrânării. Eu știam bogăția de cultură teologică de la Mănăstirea Prislop, așa că am dorit să merg până acolo. Intrând în biblioteca mănăstirii pentru a lua o lucrare a Sfântului Ioan Gură de Aur, am avut groază mare, deoarece am văzut pe Maica Zamfira (Julieta Constantinescu) și pe Arsenie (Arsenie Boca) desfrânându-se unul cu altul. Atunci, plecând, am lăcrimat și am ales să nu mai vin acolo niciodată.
De aceea și acum lăcrimez când scriu acestea, că deși știu că unii nu veți crede, iar pe alții știu că i-am smintit cu aceasta, de aceea vă rog, mai ales pe frățiile voastre împreună slujitori din Sfântul Sinod, ca, cât trăiesc eu, chiar și după, să nu canonizați pe acest curvar și depus din treaptă, nu mai spun și vrăjitor. Acestea sunt cuvintele mele, dragii mei frați, despre acest Arsenie Boca.
– I.P.S. Antonie Plămădeală
Părintele Arsenie Papacioc și Părintele Ioanichie Bălan despre Arsenie Boca
Emisiunea „Cuvântul Ierarhului” la Radio Dobrogea