„Așa au început să vină pentru Părintele Arsenie la Sâmbăta de Sus și credincioși greco-catolici, pe care Părintele îi primea cu aceeași dragoste și răbdare ca și pe cei ortodocși, arătându-le că și unii și alții au aceiași origine, ca neam, ca limbă și credință și că deosebirile sunt minime, numai prin cuvinte și că înaintea lui Dumnezeu contează credința în Fiul Său Iisus Hristos, în Maica Domnului și în Sfintele Taine, dar mai ales în viața creștină și schimbarea ei.
Așa s-a făcut că, chiar înainte de 1948, anul în care majoritatea parohiilor greco-catolice cu credincioșii lor s-au întors la Ortodoxie, Părintele Arsenie era invitat nu numai să slujească ci și să predice și în parohii greco-catolice. Mergea acolo și era primit cu toată cinstea ce se putea da unui om al lui Dumnezeu, din ale cărui învățături și sfaturi se foloseau și aceia.
Nu vorbesc de satul meu, din care chiar o familie de greco-catolici, familia lui Gianii Bica, au fost cei dintâi care au alergat la Mănăstire și au răspândit vestea despre Părintele Arsenie și apoi au alergat acolo împreună ortodocși și greco-catolici distanță de mănăstire de peste 30 de km. De acolo își avea originea cumnatul meu Ioan și care avea acolo moștenite niște pământuri la care ne duceam în acele vremuri să le lucrăm și uneori se întâmpla să rămânem acolo și Dumineca, după cum se întâmpla, și mergeam la biserica greco-catolică de acolo la Sfânta Liturghie.
Am cunoscut acolo și familia preotului greco-catolic și rudeniile cumnatului meu. între acestea era Achim, văr cu cumnatul meu, care mergea la mănăstirea Brâncoveanu și având doi cai buni, ducea cu căruța sa și pe alți credincioși din sat. Așa au cunoscut pe Părintele Arsenie bine și odată l-au invitat să meargă la Bărcut, cu acordul preotului lor; Părintele a acceptat și într-o duminecă, după ce s-a terminat programul la mănăstire, a plecat cu Achim cu căruța lui și cu vreo 10 credincioși – avea o căruță mare și cai buni – la Bărcut.
Pe drumul până acolo vă puteți închipui cât a vorbit Părintele Arsenie cu acei credincioși și spre seară au ajuns acasă și tot satul s-a strâns la biserica greco-catolică, cu preotul lor, unde Părintele a predicat și i-a învățat să fie buni credincioși creștini, să se spovedească și împărtășească regulat, să postească, să-și schimbe viața în bine, să păzească poruncile lui Dumnezeu. Poate că atunci va fi și spovedit pe unii, nu știu sigur.”
Sursa: Pr. Nicolae STREZA, „Mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, Ed. Credința strămoșească, 2009, pp. 258-259.
