Vom observa în continuare că Arsenie Boca nu avea iubire de vrăjmași, ci era cuprins de pomenirea răului și amenința credincioșii cu bătaia, nu numai prin puterile diavolești, dar și prin amenințarea directă proprie. Dar este de observat că era organizat și un adevărat sistem viclean de vizitare la Drăgănescu, bine pus la punct pentru a-i susține parasinagoga.
„Altădată când am fost la Părintele Arsenie nu l-am găsit, dar m-am gândit să mai stau princurtea bisericii, poate apare de undeva. Întâmplător s-a nimerit de m-am întâlnit cu două femei care, ca
și mine, îl căutau pe Părintele. Erau din partea Sibiului, una era mai tânără, iar cealaltă mai bătrână. Ne-am așezat la umbra unui copac aproape de lac și am mâncat acolo. În acest timp mi-au povestit că ele au venit de ieri și că au dormit la nenea Vasile un vecin de lângă biserica din Drăgănescu (unde a pictat Părintele Arsenie). Le-am spus că Părintele o să se supere foarte tare când va veni.
Și așa a fost. Când ne-a văzut, Părintele a zis, uitându-se la cele două femei: „Ar trebui să iau o mătură și să vă bat până se rupe mătura. Ce ați căutat la nenea Vasile? Mult rău mi-a făcut omul acela!”
Sursa: „O sinteză a lucrării Părintelui Arsenie Boca din 12 cărți”, p. 221.
