În ceea ce privește așa-zisa reprezentare a Buneivestiri de pe ușile împărătești, aș propune să ne uităm mai atent la aceasta.
Nicăieri în toată iconografia ortodoxă Maica Domnului nu e reprezentată la amvon. Iată ce zice Dionisie de Furna în „Erminia picturii bizantine”, la pagina 101:
„Case, și Prea Sfânta Fecioară stând înaintea unui scaun, cu capul puțintel plecat, și cu o mână ținând mătase înfăşurată pe un fus, iar mâna dreaptă având-o întinsă catre îngerul [Gavriil], care, stând înaintea ei, cu dreapta o binecuvântează, iar cu stânga ține un toiag sau un crin. Și deasupra casei [este] cerul, şi din cer vine jos Sfantul Duh cu o rază peste capul Prea Sfintei Fecioare”.
Scrie undeva de amvon? Scrie undeva de sulul Arhanghelului Gavriil, care nu binecuvintează rodul pântecelui Născătoarei de Dumnezeu, ci privește mânios, asemănându-se mai degrabă falsului Gavriil care s-a arătat câinelui necredincios Mahomed.
Referințele păgâne nu se opresc doar la Mahomed sau la androginia mincinosului Gavriil, ci merg până la podeaua specifică templelor masonice și așa-zisa revărsare a Duhului Sfânt, care la Arsenie Boca e reprezentată nu sub formă de rază, ci sub formă de fulger, simbol al căderii lui Satan și al lui Zeus, cel dintâi dintre idolii elinilor, făcând din nașterea cea fără de păcat a Mântuitorului mai degrabă rezultatul unei fertilizări rezultate din ritualurile păgâne.
Mai jos icoana canonică:
