„Înălţarea Domnului: Pe fond de cer albastru, Mântuitorul Iisus Hristos, învăluit în nimb şi nor, se înalță la cer stând în picioare pe un curcubeu-tron, binecuvântând cu mâinile amândouă şi privind în jos înspre mulțimea ucenicilor de pe muntele Măslinilor, apostoli, mironosite, frați, în mijlocul cărora se află Maica Domnului, cu toții în picioare şi doi îngeri în alb care îndreaptă privirile tuturor spre cer. De o parte şi de alta, a Domnului înălțat întru slavă vedem treizeci de capete ale sfinților în aureolă, din „norul de martori” (Evrei 12,1), care privesc înspre Mântuitorul Hristos, Cel ce ,,sade de-a dreapta Tatălui”. Curcubeul în semicerc cu arcul deschis spre pământ, este legat de cuvintele: „Iar Eu când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine” (Ioan 12,32)„.
Mai jos icoana canonică, descrisă astfel la pagina 119 din „Erminia picturii bizantine”.
„Deal, cu măslini mulți, şi deasupra apostolii privind în sus şi întinzându-şi mâinile cu uimire; şi în mijlocul lor Născătoarea de Dumnezeu, uitându-se şi ea în sus; şi de o parte şi de cealaltă parte a ei, doi îngeri, (arhanghelii Mihail şi Gavriil), purtând vesminte albe, arătând în sus pe Hristos apostolilor și ținând în mâini câte o hârtie, şi în hârtia unuia zice: Bărbați galileeni, ce stați căutând spre cer?” lar în hârtia celuilalt zice:,,Acest lisus, care s-a înaltat de la voi la cer, așa va veni precum l-ați văzut mergând la cer!”. Şi deasupra lor, pe nori, Hristos şezând (în cearcăn, ținut de arhanghelii Rafail şi Uriil), cu alai şi cu îngerească cinste petrecân- du-se de către îngeri, cu trâmbițe și cu alte instrumente de muzică, merge în sus, la ceruri, (binecuvântând cu mâinile ridicate)”.
Hristos nu stă pe curcubeu, față de care Arsenie Boca avea o obsesie (care, în tandem cu obsesia pentru androginism, duce cu gândul la LGBTQ), fără nor de martori, dar cu îngerii ce zboară în văzduh și dau mărturie despre cinstita Înălțare.
Interesant la acest hristos mincinos este că seamănă cu Nil Dorobanțu atunci când zbura.
