„Naşterea Domnului: Lumina dumnezeiască ce se revarsă și cuprinde noaptea sfântă, o înconjoară pe Maica Domnului aflată în picioare; dreptul Iosif şade, odihnindu-se de călătorie şi osteneala căutării sălașului, iar din depărtare se apropie magii de la răsărit. În prim-plan doi păstori se închină aducând un miel Mielului lui Dumnezeu care se află înfăşat pe o masă de piatră, gata spre a se oferi şi a se dărui tuturor pe totdeauna. Deasupra vedem corul sau ceata oştilor cereşti în lumina cerului care se revarsă prin Steaua de deasupra ,,locului unde era Pruncul”, peste cei din icoană şi peste toți cei de dinaintea ei”.
Mai jos icoana canonică:
„Peștera și într-însa, la partea cea dreaptă. Născătoarea de Dumnezeu îngenuncheată, punând în iesle pe Hristos înfășat ca un prunc [mic]; și losif îngenuncheat de-a stânga, avându-şi mâinile încrucisate la piept. Și dinapoia ieslei un bou şi un asin, uitându-se la Hristos. Şi dinapoia Prea Sfintei Fecioare și a lui Iosif, păstorii ținând toiege şi uitându-se cu mirare la Hristos; şi dinafară de peșteră, [mai încolea pe munte], oi [multe] şi păstori (lângă ele], unul zicând cu fluierul, și alții uitându-se în sus cu frică; şi deasupra lor un înger îi binecuvântează [şi le vesteşte naşterea lui Hristos]. Și deasupra peşterii, prin nori, mulțime de îngeri, ținând hârtii, zic: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Și steaua [pe cer], în mijlocul lor, desupra [peşterii], având rază mare, care se coboară în jos până la capul lui Hristos. Și dinspre cealaltă parte, [după un colț de munte, ivindu-se trei] magi cu îmbrăcăminte împărătească, [cu coroane în cap], călări pe cai [ținând daruri în mâini şi] arătându-şi steaua unul altuia. (Când se pictează şi cele două femei care spală pruncul, una este moaşa Zelemi, alta Salomeea)”.
Unde e falsa fecioară îngenuncheată nu văd, precum nici pe Iosif avându-și mâinile încrucișate.
Iosif pare mai degrabă satisfăcut, zâmbind parcă, decât îngândurat din pricina Nașterii Domnului, așa cum e descris în Evanghelie, lucru arătat de păstorul mincinos cu care vorbește în icoana canonică, în realitate vedenie diavolească prin care Satana își propunea să-l arunce în deznădejde.
Păstorii sunt pictați cu spatele, așa cum deja ne-a obișnuit Arsenie Boca, nevăzându-se înfricoșarea de pe chipurile lor.
Din cer se vede coborând aceeași rază specifică păgânismului elin ca și în cazul picturii batjocoritoare la adresa Bunei Vestiri.
Boul și asinul, simboluri ale jertfei lui Hristos și ale împăcării neamului omenesc cu Dumnezeu, lipsesc cu desăvârșire.
Falșii îngeri nu se uită la prunc sau se uită mai degrabă distant, iar nu slăvindu-L pe Hristos.
În ceea ce-i privește pe magi, aceștia sunt pictați atât de întunecat încât e cu neputință a recunoaște ceva.
Iar femeile care îl spală pe prunc, moașa Zelemi și Salomeea, nu sunt.
