„În partea dreaptă citim cuvintele:,,Iar când vă vor da pe voi în mâna stăpânitorilor, nu vă grijiți cum sau ce veți răspunde, căci se va da vouă în ceasul acela ce să grăiți. Fiindcă nu voi sunteți care grăiți, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi. Şi veți fi urâţi de toți pentru numele Meu” (Matei 10,19-22).
Dedesubt:,,Din viața și patimile cuviosului Ștefan cel Nou, pe vremea împăratului iconoclast Constantin Copronimul, care a tiranisit Biserica între anii 741-775.”
a) Venirea la călugărie a tânărului, cu capul descoperit, îmbrăcat în haină lungă albă, în faţa stareţului. Razele soarelui pătrund pe fereastra Bisericii şi a sufletului sfântului. Tânărul priveşte spre icoana Mântuitorului Hristos care binecuvintează și ține Evanghelia deschisă, icoană pe care Ștefan o va mărturisi și o va apăra cu prețul vieții sale. Evanghelia Mântuitorului Hristos ni se deschide la cuvintele: „Iar când vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru existența Mea, bucurați-vă că a voastră este Împărăţia cerurilor” (cf. Matei 5,11).
b) Monahul Ştefan predică din pridvorul Bisericii înaintea mulțimii de credincioşi şi monahi”.
De ce nu este pictat Sfântul Ștefan cu aureolă, deși despre sfințenia sa știm că o avea încă din pruncie, nu-mi e cu putință a înțelege cum nici de ce e pictat cu spatele nu pot.
Iar „hristosul” din icoană e androgin.
„c) El este adus de ostaşi în fața împăratului Constantin care stă pe tron, îndemnat de împărăteasa iconoclastă, care stă în picioare, amândoi fiind,,insuflați” şi umbriți de aripile ca de liliac ale diavolului întunecat. Acesta are un şarpe deasupra capului ce-i descrie și îi conturează o „aureolă” neregulată şi întunecată, iar o stea îi pecetluieşte capul diavolului din care ies două coarne înroşite în sângele mucenicilor lui Hristos pe care i-a străpuns şi ucis veacuri de-a rândul”.
Aici pare mai degrabă că prin împărații iconoclaști îi impersonează de fapt pe soții Ceaușescu atunci când Arsenie Boca le-ar fi „proorocit” sfârșitul, lucru îndreptățit de influența împărătesei asupra împăratului, al cărui chip este pictat în stilul realist socialist (deci comunist), și reprezentarea Sfântului Ștefan în chipul lui Arsenie Boca. Bine, această întâmplare este o apocrifă, dar este interesant să vedem cum însuși Arsenie Boca propovăduia această minciună ca să pară un mare mărturisitor și un mare cinstitor al icoanelor, la fel ca Sfântul Ștefan cel Nou.
Însă nu e neapărat necesar ca împărații să fie soții Ceaușescu. „Împăratul” poate fi statul comunist, iar „împărăteasa” poate fi Securitatea, care-i șoptea „împăratului” că Arsenie Boca se prefăcea doar că aduce la Ortodoxie greco-catolicii, că în realitate colabora cu rezistența legionară și așa mai departe.
„d) Mucenia Anei, păzită de ostaşi, ea este bătută de călăi cu toiege, în tălpi şi pe trup, pentru că nu-şi schimbă mărturisirea rostită de ea și scrisă pe perete: „Sfânt şi drept îl știu pe Ştefan!””.
Sfânta Ana este pictată fără aureolă, cu spatele, dezbrăcată, iar lângă ea sunt mulțime de bărbați pe jumătate dezbrăcați, pe chipul unuia dintre ei parcă văzându-i-se pe față chipul satisfăcut, cu privirea îndreptată spre sâni. Soldații pictați cu spatele par că se uită la posteriorul sau la picioarele goale ale femeii. Din punctul meu de vedere, imaginea aceasta arată mai degrabă a scenă din filmele pornografice decât a viață de sfânt.
Cine ar putea fi în realitate această falsă Ana nu știu. Probabil una dintre studentele care-l îndrăgeau până la idolatrie pe Arsenie sau, de ce nu, însăși Zamfira, care l-a mărturisit pe Arsenie Boca ca fiind u sfânt de când l-a cunoscut până când a murit.
„e) Pătimirea sfântului Ştefan, bătut, culcat la pământ şi călcat în picioare de chinuitori şi în cele din urmă exilat”.
Dacă faptul că a pictat sfinți cu spatele nu e de ajuns, acum Arsenie Boca îi mai pictează și întinși pe jos, călăriți de prigonitori de parcă ar fi o placă de surf. Dacă acesta ar fi un moment din viața lui Arsenie Boca, aș crede că ar fi arestarea de dinainte de exilul la canal, de unde și apa.
„f) Îngenunchiat pe malul mării cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe, este adus din nou la împăratul înspăimântat, înrăit şi îndrăcit, de statornicia mucenicului”.
Aici este afișată, în primul rând, „prigonirea” lui Arsenie Boca la canal și modul în care se ruga atunci, ca mai apoi să revină în fața judecății. Se remarcă din nou că reprezenta puterea împărătească sub chip de androgin, împăratul iconoclast semănând mai degrabă cu un bărbat în fustă de femeie bătrână.
„g) Aflat în temniţă, sfântul nou mucenic Ștefan propovăduieşte mulțimii de monahi închişi, ridicând în mâini două sfinte icoane”.
Aici ar fi, chipurile, modul în care Arsenie Boca propovăduia Evanghelia pușcăriașilor, care-l idolatrizau. Mai mult, și paznicul era fascinat de el și de falsele lui minuni.
„h) Moartea sfântului Ștefan este reprezentată astfel: legat, bătut, culcat la pământ cu fața spre cer de unde mâna dumnezeiască nevăzut arătându-i-se îi revarsă Lumină pe față, har şi putere, dragoste părintească şi primitoare în Împărăţia ce i-o deschide sufletului lui,,mult pătimitor”. Bătut cu pietre, trupul e legat de o piatră şi aruncat în mare. Deasupra citim cuvintele:,,Iar cuviosul primind mucenicia la 53 de ani ai vârstei sale în 28 ale idelor lui Noemvrie, cu vina de pe urmă: «>””.
Iar aici avem moartea falsului Ștefan, care coincide într-un fel cu pauza temporară a curentului arsenist odată cu apropierea decretului prin care monahii erau reprimiți în mănăstirile de metanie (vârsta de 53 de ani, în condițiile în care Arsenie Boca era născut în 1910, putea s-o aibă și în 1964, anul decretului). Iarăși întins pe jos și dezbrăcat, printre alți dezbrăcați, poate reprezentând de fapt mediul mizer în care a trăit până când a renăscut fenomenul arsenist.
Toată „viața Sfântului Ștefan cel Nou” se poate vedea aici:
Sursa: †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești „O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 19-47
