La pagina 103 din „Erminia picturii bizantine” a lui Dionisie de Furna ni se arată cum trebuie pictat Botezul Domnului:
„Botezul lui Hristos
Hristos stând gol în mijlocul lordanului şi, la marginea râului, de-a dreapta lui Hristos, Înaintemergătorul uitându-se în sus, [fiind cu mâna] dreaptă pe capul lui Hristos, iar pe stânga întinzând-o în sus, ține toiag ciobănesc]. Și deasupra cerul, iar dintr-însul coborându-se Sfântul Duh în [chip de porumbel] cu o rază pe capul lui Hristos, și în mijlocul razei aceste cuvinte: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru carele am binevoit „. Şi de-a stânga îngeri stând cu bună-cucernicie, avându-şi mâinile sub îmbrăcămintele lor. Şi în jos de Înaintemergătorul, în lordan, un om bătrân cu pielea goală, zăcând culcat şi uitându-se dinapoi cu frică la Hristos, ține o năstrapă şi toarnă apă; şi peşti împrejurul (picioarelor] lui Hristos”.
Mai jos este pictura lui Arsenie Boca:
Se poate observa, în primul rând, că în pictura arsenistă Iordanul nu se întoarce.
De asemenea, se remarcă faptul că, din pricina anulării minunii întoarcerii Iordanului, se anulează și efectul artistic al afundării, care redă tocmai ideea botezului (termen care înseamnă la origine „afundare”).
Imaginea de față redă mai degrabă un „botez” prin stropire, după modelul picturilor apusene, abolind astfel necesitatea botezului prin întreită afundare. Acest fapt este întărit și de gestul pe care falsul „Hristos” îl face, specific catolicilor și neoprotestanților.
În pictura arsenistă se remarcă, de asemenea, lipsa mesajului transmis de Dumnezeu Tatăl, ce îl întărește pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.
Lipsesc și peștii, care-i reprezintă pe creștinii ce se botează împreună cu Hristos și omoară păcatul dintrânșii prin botez.
Omul bătrân, simbol al răului, care are în mână o plasă ce semnifică voința diavolului de a prinde peștii, adică creștinii, în mrejele sale, lipsește și el, ceea ce duce la negarea uciderii păcatului strămoșesc prin Botez.
Desacralizarea Tainei Botezului este completată prin îngerul (iar nu îngerii, cum sunt în icoana canonică) care ține în mână un cearșaf (deci fără să aibă mâinile sub haine) cu simboluri tradiționale românești, transformând astfel rânduiala Sfântului Botez dintr-o Sfântă Taină într-un simplu obicei lumesc ce ține de folclor.
