„Cei doi pereţi laterali ai naosului sunt încununați fiecare de câte şase medalioane cu sfinţi. În dreapta, de la absida dreaptă spre pronaos şi intrare:
Sfântul cuvios Eftimie, binecuvântând, cu capul descoperit.
Sfântul cuvios ascet Onufrie, cu plete lungi, cu mâinile încrucisate pe piept şi ars de soare.
Sfântul cuvios Efrem Sirul, cu capul acoperit şi cu un sul deschis pe care scrie: „Învățați: Că întru necazuri”.
Sfântul cuvios anahoret Grigorie Decapolitul de la Bistrița.
Sfântul cuvios Nicodim cel sfințit de la Vodița, Tismana şi Prislop, cu capul acoperit, binecuvântând cu dreapta, iar în mâna stângă ține biserica Mănăstirii Prislop, ctitorită de el, unde s-a nevoit şi Părintele Arsenie şi unde-i este şi mormântul.
Sfântul cuvios Serafim din Sarov, cu capul descoperit, cu epitrahil şi cu mâna dreaptă adusă spre piept.
În stânga, continuând şirul medalioanelor de deasupra celor doi patriarhi, de la intrare şi pronaos spre absida stângă, se află:
Cuviosul Daniil Sihastrul, duhovnicul sfântului voievod Ştefan cel Mare.
Sfântul mucenic Ioan Valahul, tânăr, cu cruce în mâna dreaptă şi îmbrăcat în cojoc românesc.
Cuviosul stareţ Paisie de la Neamţ şi Secu, cu camilafcă, toiag în mâna stângă, iar în dreapta ţine un sul deschis cu cuvintele: „Iar cel ce face şi va învăța, mare se va chema în Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 5,19).
Sfânta cuvioasă şi întocmai cu apostolii Maria Egipteanca, arsă de soarele deşertului, cu mâinile împreunate în rugăciune.
Deasupra Învierii Domnului, sfânta mironosiță și întocmai cu apostolii Maria Magdalena, tânără, acoperită pe cap, exprimând puritatea redobândită, cu ochii limpezi şi limpeziți de lumina Învierii, cu mâinile ridicate și palmele deschise, aducând lumii întregi Evanghelia sau vestea cea bună prin cuvintele înaureolate şi înscrise pe pieptul ei: „HRISTOS A ÎNVIAT!”.
Sfânta întâia mare muceniță și întocmai cu apostolii Tecla, tânără ucenică a sfântului apostol Pavel şi mucenică a Domnului Hristos, acoperită pe cap, cu cruce şi ramură verde în dreapta sa, întocmai ca mucenicii din Apocalipsă 7,9 şi asemenea ucenicilor din Duminica Floriilor”.
Trăsăturile falșilor sfinți pictați de Arsenie Boca sunt aceleași ca de obicei: ipostaze indecente, accent exagerat pe vestimentația fie specifică folclorului românesc, fie papistașilor, și au chipul pictorului (caracterizat în primul rând de ochii hipnotici).
„ÎNVIEREA DOMNULUI, pe peretele naosului din partea stângă: Mâtuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, înviază transfigurat şi transparent în nimb şi giulgiu alb, revărsând lumina Sa dumnezeiască în cercuri, valuri, unde şi raze de nuanță alb- albastru senin, cu răni la mâini şi la picioare. El ține o cruce în mâna stângă şi binecuvintează lumea văzută și cea nevăzută, cerul și pământul, timpul și veşnicia cu dreapta Sa atotputernică, relevându-ne prin privire,,Taina ochilor”. Din cerul deschis de deasupra, coboară lumina dumnezeiască necreată. Mântuitorul iese din iad cu sufletul prin porți și cu trupul prin lespedea mormântului.
Sus în cele două colțuri se întrevede orizontul-hotar dintre pământ şi cer, ondulat sau curb şi amestecat în roşu-albastru, cu flăcări, fum şi cutremur. Jos sunt porţile sfărâmate ale iadului aprins, şi diavolul căzut, doborât şi înspăimântat. La dreapta și la stânga lui Hristos cel înviat se află câte un înger într-o stare de închinare, fiecare cu monogramul Mântuitorului.
Împrejurul luminii dumnezeieşti, o cruce luminoasă este înscrisă de următoarele cuvinte şi texte liturgice din Slujba Învierii: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniți toți credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea, totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.
Jos:,,Drept aceea, având cu noi atâta nor de martori, să alergăm cu stăruință la lupta de întrecere ce ne stă înainte, cu ochii aţintiți asupra lui Iisus, care pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ținut seama de ocara ei și șade de-a dreapta Tronului lui Dumnezeu. Luaţi dar bine aminte la Cel ce a răbdat de la păcătoși o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsați osteniți slăbind în sufletele voastre. În lupta voastră cu păcatul nu v-ați împotrivit încă până la sânge, ba aţi uitat până și îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: Fiul meu nu defăima certarea Domnului și nu-ți pierde cumpătul când eşti mustrat de El, căci pe cine-l iubeşte Dumnezeu îl ceartă și pe orice fiu pe care-l primeşte, îl bate” (Evrei 12,1-6).
Pe linia orizontală a lespezii sfântului mormânt al Învierii, sunt scrise cuvintele, asemenea unor noi peceți:,,În mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cela ce eşti de necuprins”.
În dreapta și în stânga mormântului Domnului, citim:,,Precum Te-ai născut: păzind cheile Fecioarei și precum ai intrat la ucenici prin uşile încuiate, așa ai înviat din mormânt nestricând peceţile”.
În jurul picioarelor lui Hristos care înviază, în mormânt, deasupra porților iadului, este următorul text: Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat încuietorile cele veşnice care țineau pe cei legați, Hristoase. Când Te-ai pironit pe cruce, atunci s-a omorât stăpânirea vrăjmaşului. Făptura s-a cutremurat de frica Ta şi iadul s-a prădat cu puterea Ta. Pe morți din iad ai înviat și tâlharului raiul i-ai deschis, Hristoase Dumnezeul nostru, Slavă Ţie”.
În colțul din stânga jos, este reprezentată Punerea în mormânt a Domnului cu Trupul, însoţită de cuvintele: „Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând prea curat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme în mormânt nou îngropându-L, L-au pus”. Mormântul săpat în stâncă este înlăuntrul peşterii, fiind acoperit cu giulgiu. Prin uşa mormântului de la intrarea în peşteră se întrevăd în zare cele trei cruci de pe dealul pustiu al Golgotei. Iosif din Arimateia se află la capul Domnului, iar Nicodim la picioare; amândoi îmbătrâniți, pun în mormânt cu multă evlavie, Trupul Domnului Hristos. Dincolo, în fața mormântului, se află Maica Domnului în picioare, sărutând mâna stângă a Mântuitorului Hristos, iar dincoace se găseşte sfânta Maria Magdalena care, stând în genunchi, sărută mâna dreaptă a Mântuitorului coborât de pe Cruce.
Pe marginea giulgiului de pe mormântul Domnului, care cade desfăşurându-se, sunt cuvintele: „O, prea slăvită minune, izvorul vieții în mormânt se pune și scară la cer mormântul se face” (Podobie gl.1). În colțul din dreapta Învierii Domnului este pictată „Pecetluirea mormântului”. O piatră mare, cu trei peceți legate în roşu, care reprezintă steaua lui David, este aşezată la intrarea peșterii. Doi ostaşi cu sulițe și scut străjuiesc mormântul. În dreapta se află sutaşul roman Longhin, cu fața luminată de credința mărturisită în Fiul lui Dumnezeu şi de nădejdea învierii celei veşnice.
Text: „Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea”. În prim plan, plecând de la mormânt, se văd doi bătrâni ai sinedriului din Ierusalim, primul – purtând chipul lui Marx – tulburat de cuvintele: „Iar a treia zi va învia… Și va veni şi-a doua oară…”, urmat de Gamaliel care, senin şi transfigurat, încearcă să-l liniştească pe acesta, ținându-l cu stânga de brat. Deasupra peşterii, în partea dreaptă, se zăreşte copacul de care s-a spânzurat desnădăjduit Iuda trădătorul”.
Am comentat deja această imagine într-un articol anterior. Pe scurt, această reprezentare eterică a Mântuitorului (condamnată la Sinodul al V-lea Ecumenic pentru că făcea parte din sistemul de erezii al origenismului) își are originea în antroposofia lui Rudolf Steiner, de unde și preferința lui Arsenie Boca pentru culorile „vii” (mai degrabă șterse). Este de precizat că Arsenie Boca a citit foarte multe scrieri aparținând lui Rudolf Steiner.
Foarte interesantă referința la Marx, prin care Arsenie Boca se presupune că ar fi un înfocat adversar al comunismului și al conceptului de luptă de clasă, doar că asta nu îl face neapărat un dușman al regimului Ceaușescu, în timpul căruia a pictat Biserica de la Drăgănescu, întrucât comunismul ceaușist este mai aproape de modelul fascist decât de cel marxist.
„Lângă mormântul Domnului, de o parte şi de alta, se află ca mărturii ale Învierii, patru scene, reprezentând arătări de după Înviere:
La stânga sus:
Arătarea Mântuitorului, în picioare, îmbrăcat în alb, sfintei Maria Magdalena care se află îngenunchiată în grădină, în dimineața Învierii şi pe care Hristos cel înviat o trimite la sfinții săi ucenici şi apostoli. Jos, o vedem pe sfânta Maria Magdalena intrând în casă, cu mâinile ridicate şi vestind celor cinci ucenici, între care sfântul apostol şi evanghelist Ioan, la dreapta ei, adevărul şi bucuria Învierii prin cuvintele scrise pe aureola capului ei: ,,Hristos a înviat””.
În pictura arsenistă nu se vede urma suliței de la pieptul Mântuitorului, ceea ce sugerează, în raport cu deja menționata erezie a trupului eteric, că Arsenie Boca avea îndoieli asupra faptului că Trupul Mântuitorului de după Înviere ar fi același cu cel de dinainte.
„,,Duminica Tomii” scrie pe peretele casei prin a cărui ușă zăvorâtă intră Iisus Hristos cel înviat, arătându-se în mijlocul celor zece ucenici şi zicându-le: „Pace vouă”. Aflat la mijloc, Toma cade la pământ încredinţat de Înviere prin Arătarea Domnului şi rostind preafrumoasa sa mărturisire, scrisă pe propria-i aureolă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20,28)”.
Am mai comentat o pictură a lui Arsenie Boca cu Duminica Tomii în câteva articole anterioare. Unul dintre ele evidențiază foarte bine faptul că Sfântul Apostol Toma s-a convins de autenticitatea Învierii Domnului prin pipăit, nu doar prin văz, lucru pe care Arsenie Boca nu-l demonstrează în niciuna dintre picturile sale.
„La dreapta mormântului:
Înălţarea la cer” întru slavă şi şederea de-a dreapta Tatălui, pictată pe un fond albastru. Deasupra vedem cerul luminos şi deschis, revărsând lumină în tonuri albe şi galbene, iar în centru Mântuitorul Iisus Hristos în giulgiu, cu nimb elipsoidal, având brațele deschise, cu răni la mâini şi la picioare, priveşte în sus înălțându-se la cer pe norul alb de sub picioarele Sale, de pe rotonda pământului. Lumina Sa dumnezeiască uneşte cerul cu pământul. Deasupra Domnului sunt cuvintele psalmistului: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale””.
În primul rând este evident că falsul Hristos are stigmate, având cuiele nu în palmă, ci la încheieturi.
În al doilea rând, în icoana canonică Hristos nu stă pe nor, ci este ținut de îngeri, lucru prin care se arată puterea ce o are Domnul asupra lor.
O fi acesta „Moșu'” care i s-a arătat lui Petrache Lupu pe nor pătrat când era tânăr? Mai probabil decât să fie Hristos.
„Pe drumul spre Poarta Damascului, sus în colțul din stânga, Domnul Iisus Hristos Cel înviat şi înălţat la cer, coboară ieșind din nor într-un nimb alb şi binecuvintează cu dreapta, iar cu stânga arată cerul. Mântuitorul priveşte în jos spre Saul din Tars, care cade pe spate înspăimântat, fiind înconjurat de doi însoțitori, doborâţi şi ei de Arătarea pe Calea ce urcă spre ,,poartă”. Lângă Saul se află desfăşurat pe marginea drumului, sulul cu scriere ebraică, pecetluit de sinedriu, pentru prinderea creştinilor din Damasc. Jos în colțul din stânga poate fi văzut diavolul dezgolit, înaripat, orbit de Lumina dumnezeiască ce s-a arătat pe drumul Damascului. El este alungat şi fuge, căzând în prăpastia de la marginea drumului, spre iadul înroşit de flăcările adâncului.
Sus în dreapta, cu litere roşii, sunt cuvintele:,,Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Eu sunt lisus pe Care tu îl prigonești. Scoală-te şi stai în picioare (că spre aceasta m-am arătat ție) ca să te rânduiesc slujitor şi martor, alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit, să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui Satan, la Dumnezeu, ca să ia prin credința în Mine, iertarea păcatelor şi partea cu cei sfințiti” (Faptele Apostolilor 9,4-5;26,16-18)”.
Și aici se observă stigmatele falsului hristos, însă mai cu seamă se observă chipul androgin. Iar semnul pe care-l face cu mâna dreaptă nu arată a binecuvântare, ci a manocornut.
Spaima Sfântului Apostol Pavel este, la Arsenie Boca, reprezentată caricaturistic. Ba chiar unul dintre cei dimpreună cu Pavel râde când e întins pe jos.
„La stânga Învierii Domnului este pictat sfântul arhanghel Gavriil în veşmânt alb, cu crin deschis în mâini, privind în jos de pe norul din cer.
Pe lângă obișnuita înfățișare de nazist, falsul Gavriil ține în mână un crin ce are în mijlocul său o harpă, simbol păgân, folosit intens în picturile occidentale cu tematică religioasă, ceea ce demonstrează din nouă că Arsenie Boca era puternic influențat de curentele neortodoxe din Apus..
„Înveșmântat în nor auriu, cu haină albă, Mântuitorul Iisus Hristos binecuvintează cu mâinile rănite Taina Botezului ce se săvârșește. El are la dreapta Sa un înger păzitor al pruncului nou botezat, cu mâinile întinse spre pruncul care primeşte Botezul în cristelnița cu sfânta cruce, de la un cucernic preot – părintele Grigorescu de la Biserica Boteanu din Bucureşti, adeseori frecventată de Părintele Arsenie. În apa cristelniței plutesc cuvintele: „Botează-se robul lui Dumnezeu Cristian”. La dreapta şi la stânga pot fi identificați șase membri ai familiei noului botezat din familia preotului paroh Savian Bunescu. La dreapta se află o masă cu sfesnic, sfânta Evanghelie şi sfânta cruce. Deasupra preotului slujitor, zboară porumbelul Duh Sfânt în alb, cu nimb auriu, înconjurat de cuvintele: „Pecetea darului Duhului Sfânt”, care-şi revarsă harul în şapte limbi de foc peste fiecare prunc nou botezat. La stânga sunt cunoscutele cuvinte:
-Te-ai lepădat de Satana?
-M-am lepădat.
-Și de toate lucrurile lui?
-Şi!…
Sub aceste cuvinte, de sub masa pregătită pentru Botez, diavolul cu un şarpe pe cap, zice privind furios spre cristelniță: „Dar şi cu mine ai să faci anii măgăriilor”. Vrăjmaşul diavol îşi ţine dreapta pe corzile de săgeţi ale unei chitare care ating cristelnița, corzi pe care scrie:,,Muzica pieirii”, ca o amendare a petrecerilor necreştineşti ce urmează, de obicei, după săvârşirea marilor Taine ale Bisericii: Botezul şi Cununia.
Sus, în dreptul Mântuitorului Hristos citim cuvintele:,,Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Marcu 16,16; Luca 10,20). Iar în dreapta reprezentării Botezului, Părintele Arsenie se explică:
-Mărturisesc un Botez
-adică-
Naşterea din nou din apă şi din Dub
Îmbrăcarea în Hristos și unirea cu Hristos (cu persoana și învăţătura Sa)
-comoara-
Înzestrarea cu talanți (talente)
Un înger păzitor” (Sursa: †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești „O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 144-162).
Această pictură reprezintă momentul botezului pruncului preotului Savian Bunescu, posibil cumnat al lui Arsenie Boca prin intermediul Julietei Constantinescu și, totodată, parohul de la Drăgănescu până în 2005. Imaginea demonstrează că pictura de la Drăgănescu a fost un soi de „afacere de familie” între Arsenie Boca și Savian Bunescu.
Hristosul mincinos iarăși e pictat eteric, de data asta cu adiția unui porumbel ce ar trebui să-L reprezinte pe Duhul Sfânt. Judecând în corcondanță cu hainele preotului ce oficiază botezul, care au aspect papistaș, modul în care Cele două Persoane ale Treimii sunt reprezentate poate duce cu gândul la erezia Filioque.
În spatele preotului este prezentă o menora, sfeșnicul cu șapte capete evreiesc.
Diavolul din colț este o caricaturizare a răului
Podeaua nu mai e alb-negru, ca la masoni, ci alb gălbui.
Nu mă deranjează referința la „muzica răului” pentru că este ceva adevărat, dar mă deranjează mărturisirea de credință de la botez, în special partea cu talanții/talentele, căci talantul este virtutea, iar nu talentul. Talent este inclusiv cântarea „muzicii răului”.
