„Pe semiboltă este zugrăvită Pogorârea la iad a Mântuitorul Iisus Hristos, învăluit în nimb deschis în nuanțe – albastru, galben, violet – elipsoidal, având în mâna stângă o sfântă cruce sau suliță cu steag cu cruce, al cărui picior scânteiază atingând capul înroşit de rele al diavolului. El priveşte şi întinde dreapta Sa dumnezeiască spre Adam cel vechi care, îngenunchiat cu piciorul drept, priveşte înspre dreapta, întinzându-şi mâinile tremurânde înspre Mântuitorul Hristos Cel mult aşteptat.
În stânga Domnului se află Eva, mama tuturor celor vii, îngenunchiată smerit şi cu mâinile întinse spre Domnul.
În iad – tărâm despicat de cutremur – stau în picioare sau ies din mormintele închisorii iadului, drepții Vechiului Testament, astfel: la dreapta Domnului, sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, având aripi de înger în trup”, binecuvântând, vestind și pregătind Calea Celui ce este,,Calea, Adevărul şi Viața”. Înapoia lui Adam se află un grup de drepți, între care se disting: proorocul, psalmistul şi împăratul David cu harfa în dreapta sa şi Psaltirea în stânga, proorocul Samuel cu cornul cu untdelemn, împărăteasa Estera și alții. În stânga Domnului şi înapoia Evei, sunt drepții Ioachim şi Ana şi alţi sfinți.
De remarcat este dreapta lui Adam întinsă spre dreapta însângerată a Mântuitorului Iisus Hristos, care calcă peste porțile zdrobite ale iadului. Pogorârea la iad este deopotrivă o ieșire din iad, pentru că unii drepţi ies din morminte. Lumina lui Hristos împrăştie întunericul iadului. Adam şi Eva, îmbătrâniți și osteniți, se odihnesc în genunchi pe noul țărm al veşniciei sau tărâm al învierii„.
La pagina 117 din „Erminia picturii bizantine” a lui Dionisie de Furna sunt scrise următoarele:
„Coborârea lui Hristos la iad
ladul, ca o peșteră întunecoasă dedesubt de dealuri, şi îngeri, purtând vesminte luminoase, îl leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul întunericului, şi pe demoni, pe unii bătându-i, iar pe alţii gonindu-i cu sulite; şi câțiva oameni, în pielea goală şi legați cu lanturi, uitându-se în sus; şi multe lacăte [şi încuietoare] sparte, și portile iadului [de arama] dezrădăcinate [şi aruncate jos], iar Hristos, având împrejur nemărginită lumină și mulți îngeri, calcă pe ele, cu dreapta ținând (de mână) pe Adam, iar cu stânga pe Eva. Şi de-a dreapta, Înaintemergătorul stând și arătându-l pe Hristos, si lângă el David și alți drepți și împărați cu cununi și cu coroane; iar de-a stânga proorocii: Iona, Isaia, Ieremia, şi dreptul Abel și mulți alții, toți cu cununi (în jurul capului)”.
Se observă din start că în icoana canonică nu este vorba de nicio cruce sau steag cu cruce în mâna Mântuitorului, aceasta găsindu-se în icoana Învierii Domnului, un eveniment distinct de Pogorârea în Iad. Crucea de pe steagul acela oricum e strâmbată de nevoia lui Arsenie Boca de a implementa necanonic efectul de vânt ca manifestare a influenței realiste, iar steagul în sine are mai degrabă aspect cruciat.
Faptul că falsul hristos al lui Arsenie Boca și mincinoșii Adam și Eva întind mâinile unii către alții și nu sunt capabili să se prindă reprezintă că jertfa de pe Cruce nu a fost suficientă pentru a reface legătura dintre Dumnezeu și oameni. În schimb adaugă detalii precum sângele lui Adam, care nu fac decât să întărească ideea că Patimile Domnului nu au vindecat firea omenească.
Falsul David are steaua cu șase colțuri pe coroană și menora pe falsa psaltire, iar harfa de lângă el nu se întâlnește în nicio icoană a Sfântului Prooroc David.
Se observă printre toți falșii sfinți că o persoană de sex feminin stă cu spatele, afundată în apă.
Sus, pe peretele semicircular al absidei, se află şase medalioane ale unor sfinte femei- mirese ale Domnului. De la stânga spre dreapta:
Sfânta mare muceniță Ecaterina cu crucea în mână, purtând pe părul capului auriu şi împletit, o coroană cu diademă.
Sfânta mare muceniță Iulita, acoperită cu o mahramă albă, ține crucea în mâna dreaptă.
Sfânta mare muceniță Anastasia Romana, cu părul capului împletit şi cu cruce în mâna dreptă.
Sfânta cuvioasă schimnică Maica Pelaghia, acoperită pe cap, cu trupul ascetic, uscat, topit şi îmbătrânit, sprijinindu-şi lacrimile cu mâna dreaptă.
Sfânta mare muceniță Cristina, acoperită pe cap, cu crucea în mâna dreaptă.
Sfânta Ana, arătând cu mâna stângă înspre catapeteasmă şi sfântul Altar.
Se observă cu ochiul liber că niciuna dintre sfinte nu seamănă cu reprezentările lui Arsenie Boca, ce se aseamănă mai degrabă cu niște personaje feminine din mitologiile occidentale.
„Pe peretele absidei, în partea dreaptă spre altar citim cuvintele: „Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu(OɛOTÓKоç), numirea dogmatică dată Maicii Domnului de către Sinodul III ecumenic împotriva ereziei lui Nestorie”. Pe un fond albastru de cer înstelat, pe un tron auriu în nor şi învăluită în nimb luminos, şade Maica Domnului îmbrăcată în acelaşi veșmânt roşu închis și pecetluită cu câte o stea pe umeri şi pe frunte, ținând pe Pruncul Iisus Hristos în poală și sprijinindu-L cu brațele sale. Mântuitorul Iisus Hristos, sprijinit de bratele Maicii Sale, îşi deschide primitor mâinile, ca mai târziu pe sfânta Cruce. Tronul este străjuit la dreapta de către un înger și de către sfântul apostol Petru cu sfânta Evanghelie închisă, iar la stânga se află un alt înger dimpreună cu sfântul apostol şi evanghelist Ioan, ,,ucenicul iubit” al Domnului și al Maicii Domnului, cu o Evanghelie deschisă, pe care sunt scrise următoarele cuvinte din prologul Evangheliei a patra: „Şi cuvântul trup s-a făcut, iar câți L-au primit, le-a dat putere să fie fiii lui Dumnezeu” (Ioan 1,14 şi 12). Dedesubt, străjuiți la mijloc și în cele două laturi de oştirea creştină bizantină, înarmată cu sulițe, sub zidurile Efesului ce se zăresc în planul îndepărtat, având în mijloc pe tron pe împăratul Teodosie al II-lea, care ține în mâna dreaptă o cruce-sceptru, sunt sfinții Părinți membri ai sinodului III ecumenic, şezând pe tronuri. Sub tronul împăratului scrie EΦEΣ 431. În primul rând, toți sinodalii țin în mână câte o Evanghelie închisă. Al doilea din dreapta împăratului, sfântul Chiril al Alexandriei, are un sul pe care scrie: „Femeie înveșmântată cu soarele”(Apocalipsă 12,1).
Jos, în planul apropiat, căzut la picioarele tuturor şi cu fața la pământ se află ereticul, pe a cărui pseudo-aureolă înroşită scrie: „Nestorie”. Mitra i se rostogoleşte căzându-i de pe cap, iar din gura lui purcede un şarpe verde cu limbi de foc, care trage după sine un sul desfăşurat pe care este scrisă erezia nestoriană: „áv@poжотóкоç” sau Născătoare de om.
Cât de bine cunoștea de fapt Arsenie Boca învățătura Sinodului al III-lea Ecumenic ne demonstrează tot Daniil Stoenescu, lucru pe care l-am atacat într-un articol anterior. Mai multe puteți vedea aici.
Mai sus o icoană autentică a celui de al Treilea Sinod Ecumenic. Se observă clar că Maica Domnului cu Pruncul, îngerii și apostolii nu sunt prezenți, așa că acest cadru va fi comentat separat.
Se observă limpede că podeaua originală nu are model alb negru după modelul templelor masonice, iar Nestorie nu are nicio pseudo-aureolă. De asemnea, sfinții nu au cu toții același chip cu Arsenie Boca (valabil atât pentru Sfinții Părinți de la Sinodul III Ecumenic, cât și pentru Sfinții Apostoli Petru și Ioan).
În ceea ce privește reprezentarea Maicii Domnului ca Împărăteasă a lumii, îmi atrage atenția zâmbetul tâmp din pictura lui Arsenie Boca pe care-l are falsa fecioară, ca și cum ar avea un soi de satisfacție a mândriei pentru statutul pe care-l are.
Pruncul Hristos nu îmbrățișează pe nimeni în original, ci ține Evanghelia într-o mână, iar cu cealaltă binecuvântează.
Iar îngerii din pictura lui Arsenie Boca, pe lângă că au aripile strâmbate, au niște fețe care nu seamănă nici cu Arsenie Boca, așa cum e cazul la sfinți, dar nici cu adevărații Arhangheli. Cel puțin cel din a doua imagine de mai jos seamănă mai degrabă cu Anakin Skywalker din Star Wars decât cu Arhanghelul Mihail.
„În partea stângă a absidei se află sfântul împărat Constantin și maica sa Elena, amândoi în picioare, îmbrăcați în veşminte împărăteşti şi încoronați; sfântul împărat Constantin ține un sceptru în mîna sa dreaptă. Cei întocmai cu apostolii” sprijinesc lemnul. sfintei şi cinstitei Cruci a Mântuitorului Hristos, stând în nor şi învăluiți în nimb auriu pe fond de cer albastru înstelat. Doi serafimi străjuiesc deasupra sfintei Cruci, unde scrie: „În acest semn vei învinge !” Dedesubt cuvintele: „Armă nebiruită asupra diavolului, crucea Ta ne-ai dat”.
Mai jos sunt trei scene legate de sfânta Cruce:
În partea dreaptă a pridvorului aceleiași sfinte biserici, sprijinită de o coloană, sub cuvintele: „Puterea Crucii învie din moarte sufletească pe Maria Egipteanca” şi după ce a urcat trei trepte, stă oprită, încremenită şi îngenunchiată, tânăra Maria în veşmânt albastru senin, descoperită, cu mîinile acoperindu-şi faţa scăldată în lacrimile pocăinței, sub umbra luminoasă şi înclinată a sfintei Cruci care o opreşte, prin brațul drept, tăindu-i calea de a intra în sfânta biserică şi-i desenează deasupra capului începutul umbrei aurii a aureolei sfinţeniei. În planul îndepărtat, la orizontul drept, înspre pustiul gol al Iordanului, în care se întrevăd printre doi palmieri urmele unei oaze, aceeaşi Maria, aplecată şi plecată păşeşte neabătut pe o Cale crucificată sau în formă de cruce, ce se pierde departe în zare, continuîndu-se dincolo, în „Ţara de peste veac”. Sfânta Maria Egipteanca, modelul tuturor penitenților, îşi apropie pasul întărit de puterea lui Dumnezeu de răscrucea căii şi a vieții sale. Un nor călăuzitor şi răcoritor o vegheză şi o călăuzeşte de deasupra pustiului, ca odinioară pe poporul lui Israel prin Sinai, până când o va răpi învăluită în focul rugăciunii mistice şi o va ridica de la pământ, întru uimirea avvei Zosima.
Sub cuvintele:,,Crucea învie din moarte trupească un prune”, se poate vedea în partea stângă dealul stâncos și pustiu al Golgotei şi sfânta împărăteasă Elena cu cruce pe veșmântul ei împărătesc şi cu mâinile ridicate, manifestându-şi bucuria aflării sfintei Cruci a Mântuitorului Hristos, care este culcată, umbrind pământul de unde a fost scoasă şi lăsând în pământ urma unei gropi în formă de cruce. Un slujitor creştin este îngenuncheat la piciorul sfintei Cruci, iar lângă Cruce se află un prunc aşezat pe un pat, care înviază din morţi atins de puterea sfintei Cruci „păzitoarea creştinilor”. Lângă pruncul înviat îngenunchează un preot. La orizont se întrevăd culcate la pământ şi celelalte două cruci ale tâlharilor răstigniți.
,,Ierusalim 327. Înălțarea sfintei Cruci”: În Biserica sfântului Mormânt, plină de mulțimea credincioșilor și a clericilor, îngenunchiați în fața uşilor împărătești deschise – se văd pe sfânta Masă sfânta cruce, sfântul potir şi sfântul chivot se înalţă sfânta și dumnezeiasca Cruce lângă icoana Maicii Domnului în stânga și a Mântuitorului Hristos în dreapta, care deschide o sfântă Evanghelie la cuvintele:,,Cine vrea să vină după Mine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34). În uşile diaconești stau, în alb, sfinţii arhangheli Mihail și Gavriil, iar un preot se află în genunchi lângă icoana Mântuitorului cu fața spre popor, ajutând pe arhiereul Macarie, care se află în picioare lângă icoana Maicii Domnului, sprijinind şi înalțând amândoi înaintea întregului popor și a întregii lumi creştine, lemnul sfintei Cruci de viață dătător” (Sursa: †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești „O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 123-135).
În primul rând pe hainele falsei împărătese Elena este crucea lui Bahomet, iar după față pare mai degrabă a bărbat, aducându-mi aminte de Mugur Mihăescu.
În ceea ce-l privește pe falsul Constantin acela seamănă cu Nicolae Bălcescu, cel mai radical europenist din istoria țării noastre. Având în vedere vederile culturale și religioase filo-occidentale ale lui Arsenie Boca, poate că ne putem de seama de ce canonizarea vrăjitorului din Ardeal a fost anunțată într-un an electoral.
Așa-zișii serafimi ai lui Arsenie Boca nu au 6 aripi, ci doar 4.
Crucea din pictura de la Drăgănescu nu seamănă cu cea din icoana originală, ci este o cruce papală.
În ceea ce privește imaginile cu evenimente care au ca centru Sfânta Cruce, ele sunt reprezentate similar cu Sinodul al III-lea Ecumenic – într-o manieră mai degrabă caricaturistică.
