Dragii mei, postez un dialog in posesia caruia am intrat si in care un mirean discuta cu un preot ecumenist. Discutia a avut loc in 2019. De ce il postez? Pentru ca este edificator in privinta lupilor imbracati in haine de oaie, lupi slujitori la altarul lui Hristos.
Stiu ca textul este un pic lung, dar ca niste buni crestini ce sunteti stiu si ca veti avea rabdarea sa-l cititi pana la final.
Am avut o discuție pe WhatsApp la miezul nopții de 27 martie cu un preot din București de la o biserică foarte cunoscută din buricul târgului care, cu foarte foarte mulți ani în urmă, mi-a devenit naș de botez al fiicei mele. Am ajuns să am cu el acest dialog pentru că am trimis in lista mea de WhatsApp mesajul care urmează. Nu vă ascund că sunt mulți preoți in lista mea de WhatsApp care mai primesc mesaje de la mine. În schimb, acesta a fost singurul preot care a ținut să spună ceea ce veți citi în cele ce urmează.
Mesajul meu inițial:
“In acest oraș se afla moaștele Sfintei Parascheva.
Se putea organiza o demență mai mare?
Oare ne este greu sa proorocim ce se va alege de noi in aceste condiții?
Cât o sa se mai prefacă clerul ca nu se întâmpla nimic?
Cum poți pomeni un scelerat ca Daniel la proscomidie?”
Preotul
“Cine esti? Ce te face sa spui ca Daniel e scelerat?”
Eu:
“Cel care a refuzat sa îți mai fie rudenie din acest motiv. (…). Ce argumente ai ca Daniel nu e un scelerat?
Asa a murit Arie:
Convocat la Nicomidia pentru ca sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l însele pe împarat semnând o marturisire de credinta în care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut înainte de toti vecii. Profitând deci de aceasta marturisire de credita, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, împaratul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir sa o examineze (335). Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate împotriva Sfântului Atanasie cel Mare (praznuit la 18 ianuarie împreuna cu Sfântul Chiril, amândoi arhiepiscopi ai Alexandriei, si la 2 mai – aducerea moastelor), pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Luând cunostiinta de toate acestea, sfântul Atanasie s-a îmbarcat în secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a încercat in zadar sa vorbeasca cu împaratul, în timp ce sinodul de la Tir îl condamna la exil în Treves (orasul german Trier de azi). Arius a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste o razmerita a izbucnit în osar contra lui, astfel încat împaratul la chemat la Constantinopol ca sa se împartaseasca cu sfântul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra sfântului arhiepiscop ca sa slujeasca o Sfânta Liturghie in care sa se împartaseasca cu Arie ereticul. Atunci sfântul Alexandru s-a retras in biserica Sfânta-Irina si, îngenunchiind în fata sfântului jertfelnic, s-a rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: „Doamne, daca Arie trebuie sa fie împacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta”. Sâmbata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuie sa se petreaca aceasta slujba, pe când se gasea în piata lânga coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti, si pe când era la closet, matele au crapat în el, si acolo a si murit, în locul în care-si fac oamenii nevoile firii, lipsindu-se astfel si de împartasanie si de viata. Când a aflat aceasta veste, Sfântul Alexandru a dat slava lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a arata înca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cu aceasta tulburari nu au luat sfârsit, si sfântul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie. A adormit în pace câteva luni dupa moartea Sfântului Constantin (337), la vârsta de 98 de ani, lasând în scaunul de la Constantinopol pe Sfântul Pavel (praznuit la 6 noiembrie).”
V…., tu îți joci mântuirea în acest moment și te străduiești să-mi aduci argumente că mă înșel. Este înfricoșător ce se întâmplă.”
Preotul:
“Aaa, salut ….. ! Am avut probleme cu telefonul si pierdusem o parte importanta din agenda. Imi pare rau de decizia unilaterala pe care ai (ati) luat-o de a nu mai vorbi cu noi. Am ramas in randul “pomenitorilor”… Ne-am fi bucurat sa ne mai auzim sau sa-i vedem macar pe … si pe … . Am destule rezerve fata de Daniel, insa nu sunt de acord ca e un scelerat. Insulta si calomnia nu sunt o solutie si nu separa apele intre cei drepti si cei schismatici, ca mine… Mi-e greu sa cred ca tot mapamondul e pierdut si e in intuneric, cu exceptia “nepomenitorilor”…
Mantuirea e darul lui Dumnezeu.
Nu BOR si nici Daniel nu sunt autorii principali ai invitatiei papei in Romania, asa cum s-a intamplat in 1999.
Daca citesti comunicatele oficiale despre vizita papei, vei vedea ca BOR si Daniel nu au fost intrebati, ci pusi in fata faptului (aproape) implinit.”
Eu:
“În rândul nepomenitorilor este o devălmășie totală. Nepomenirea nu este nicio garanție a unei relații curate cu Hristos. Evenimentele din ultimii doi ani mi-au arătat-o limpede. Ne delimitam definitiv de nepomenitorii care au luat-o pur și simplu razna.
Dacă mântuirea este darul lui Dumnezeu asta înseamnă că noi putem să facem toate nenorocirile batjocoritoare la adresa lui Hristos de pe lumea asta?
Dacă nici BOR și nici Daniel nu sunt autorii invitației atunci de ce împreună cu cetățenii orașelor care sunt vizitate de papa și chiar cu toți cetățenii României nu ies în stradă să protesteze împotriva venirii acestui eretic într-o țară ortodoxă?
Îți spun eu de ce. Pentru că Daniel este mângâiat pe cap părintește de ereticul Bartolomeu de Constantinopol care slujește în biserici ortodoxe cu papa și se pomenesc reciproc. Citim cumva bibliografii diferite? Ne informam cumva din surse diferite? Trăim cumva pe planete separate?
De când respectarea adevărului lui Hristos a devenit un extremism? De când respectarea adevărul lui Hristos te transformă într-un schismatic?”
Preotul:
“Niciodata nu voi putea spune, mai ales cand vine vorba de cineva f apropiat sau f indepartat, ca si-a pierdut mantuirea. Ceea e stramb la mine poate fi drept in fata lui Dumnezeu.”
Eu:
“Ai cumva cunoștință de faptul că Bartolomeu de Constantinopol a afirmat că sfinții părinți nu au avut dragoste de aproapele și că au fost înșelați?
Vehiculezi dogme înșelătoare. Da, în ceea ce privește păcatele lumești ai dreptate. În ceea ce privește falsificarea sistemului de referință care se numește ortodoxie dreptatea ta se anulează. Da, eu ca mirean pot să afirm, fără nicio teamă că voi fi judecat de Hristos, că cineva care propovăduiește la vedere erezia își pierde automat mântuirea.
Uite ce spune Mitropolitul Filaret
Preotul:
“Cine sunt eu sa-l judec (si) pe Bartolomeu? Un popa netrebnic care isi vede de neputintele lui. Oricat va fi de lunga si de absurda va fi despartirea noastra, noi va iubim si va pomenim in rugaciune. Nu am zis si nu voi zice niciodata despre voi ca sunteti fanatici, schismatici etc
Daca noi punem etichete, categorisim si aruncam anateme, ce rol mai are Hristos la Judecata?
Draga … , polemica asta dura, dominata de certitudini si prea personala nu duce nicaieri… Va imbratisam cu drag si dor.”
Eu:
“Oferă-mi un motiv, două, trei pentru care nu-ți pui la bătaie confortul pe care ți-l dă preoția, (bunăstarea liniștea și toate celelalte) mărturisindu-L corect pe Hristos și suportând toate caznele care decurg dintr-o atitudine cinstită și dreaptă. Caterisirea de exemplu.
Ce fel de biserica aperi tu? Ce fel de unitate și pace aperi tu? Pacea în minciună?
Terminați cu prostiile. Chestiunea asta cu judecata și cu judecarea aproapelui o folosiți ca pe o coadă de topor. Nu este limpede că ortodoxia este falsificată și băgată la malaxor în Consiliul Mondial al bisericilor și in cea mai apropiată unire cu catolicii? Sunteți orbi? Suntem noi extremiști și radicali? Ți-ai făcut un mic exercițiu când ai să stai față În față cu Hristos?
Nu aveți niciun sentiment de compasiune față de confrații voștri preoți care au încetat pomenirea și care au fost caterisiți iar acum încearcă să își câștige painea pentru familie așa cum pot? Care este acest mare rău pe care l-au făcut acești preoți ca să fie caterisiți?
V…. , polemică dură sau nu, eu îți spun doar atât: să-ți fie rușine. Nu uita un lucru: împărtășania se face spre arderea păcatelor dar și spre osândă. Rămâne să stabilești tu în ce situație te afli. Eu (…) nu te pot chinui mai rău decât te poate chinui conștiința ta.
Și ca să fiu și mai nuanțat în ceea ce vreau să spun o să-ți comunic următoarele: deocamdată voi ca preoți sunteți măcelari de suflete. Sunteți abatoare de suflete. A nu le spune oamenilor adevărul despre sinodul din 2016 și despre ecumenismul din ultima sută de ani inclusiv de la Patriarhul Iustinian Marina vă califică pentru definiția de măcelari de suflete. Eu sunt pregătit să dau socoteală în fața lui Hristos pentru afirmația aceasta.”
Preotul:
“Draga …. , imi este tare rusine de ceea ce citesc… Cred ca am citit Evanghelii diferite. Parintii de la noi spuneau candva ca omenia este primul criteriu al harismelor duhovnicesti, nu marlania, ciomagul si jignirea. Nepomenitorii nu sunt automat gardienii dreptei credinte, ci, de multe ori, le repugna sa traiasca in civilitate si normalitate. Au o mare problema: nu suporta anonimatul, ci vor sa fie vedete care se autodeclara maintuiti. “Confortul” meu de care ma invinovatesti inseamna un venit nesimtit de 2400 de lei pe luna cu care as putea cumpara 1000 de miligrame de discernamant si omenie pentru oricine doreste sa accepte ca dreptatea nu e monopolul lui.
Te invidiez ca esti printre cei alesi de Domnul pentru a ocupa locurile de cinste din Rai. Eu inca bajbai in intuneric.
Ca sa te racoresti de-a binelea, ma poti injura cu vii si morti laolalta.
Nu o sa ma supar niciodata pe voi si nici nu imi voi permite sa va insult cu atata usurinta cu care o faci tu.
Si Rusia are destui agenti de influenta care fac o propaganda “profesionista” despre Sinodul din Creta, insa ei au un dram de curtoazie, de rabdare si de eleganta. Ai mai avea destule de invatat de la ei.
Din lemnele care-ti prisosesc, poti inalta la tine in curte un rug sa ca ai bucuria de a arde, cand ma prinzi prin …. , un eretic profitor si dedat la confortul vietii de popa de Bucuresti.
Doamne ajuta!
Avem si noi niste chestiuni duhovnicesti de elucidat.
Te-am ruga sa ne oferi si noua niste raspunsuri la urmatoarele nedumeriri ale unor mireni, sot si sotie.
Arsenie Boca este sfant sau inselat? Portretele ereticilor Ulfila si Francisc de Assisi pe care le-a pictat in biserica de la Draganescu sunt in regula?
Nil Dorobantu este sfant sau inselat?
Oastea Domnului, Visarion Iugulescu (in general, visarionistii), Turma lui Ilie, parintele Macarie Besliu de la schitul Munteoru este sfant sau inselat?
Sinodul din Creta din 2016 a fost mare si sfant sau talharesc?
Ierarhii care ne-au reprezentat acolo sub conducerea patriarhului Daniel si care au semnat hotararile acestui sinod trebuiesc urmati in invataturile lor sau trebuiesc mustrati de popor si nepomeniti la liturghie pana se pocaiesc?
Catolicii, protestantii, neoprotestantii sunt fratii nostri intru Hristos? Sunt crestini?
Biserica este formata din mai multe biserici (catolica, protestanta, neoprotestanta, ortodoxa etc) sau singura biserica detinatoare a Adevarului este Biserica Ortodoxa?
Prezenta BOR in Consiliul Mondial al Bisericilor este un pas inainte sau o hula la adresa Preasfintei Treimi, Domnului Nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, tuturor sfintilor si tututuror sfintilor parinti?
Episcopocentrismul este calea cea dreapta pe care trebuie sa mergem sau Hristocentrismul este calea cea dreapta? Ascultarea de episcop trebuie facut neconditionat chiar si atunci cand acesta propovaduieste erezia cu capul descoperit? Intre pace si Adevar ce alegem mai intai: pacea sau Adevarul?
Cum se talcuieste aceasta cugetare: “Dragostea fara Adevar inseamna ecumenism, iar Adevarul fara dragoste sfarseste in zelotism”?
Sa avem evlavie la Sf. Maxim Marturisitorul si la Sf. Iustin Popovici sau sa fim retinuti in ceea ce ii priveste? Sunt acestia aparatori ai Adevarului sau sunt extremisti?”
Eu:
“Da, cunosc. Eu ți-am trimis întrebările astea. Nici până ziua de astăzi nu te-ai învrednicit să-mi răspunzi. La fiecare punct. După credința ta, nu după cum mi-ar plăcea mie să aud. Dar nu ai făcut-o nici așa. În ceea ce privește limbajul tău referitor la nepomenitiori (Se numesc îngrădiți) îmi este deja cunoscut. Voi credeți că noi vă blestemăm. Înșelare mai mare nici că se putea. Oare eu de aici de la … nu-mi doresc ca fratele meu V…. de la București să se mântuiască?. Vorbim aici despre orgoliu și mândrie proprii? Păi atunci mă duc să mă arunc la lada de gunoi a ortodoxiei dacă eu sunt marcat în dialogul cu tine de asemenea blestemății. Frățioare, te duci în iad cu viteza întunericului și singurul lucru care te preocupă este să-mi arăți mie că n-am iubire de aproapele. Catehizează-te și citește sfinții părinți din ultimii 2000 de ani. Și atunci anunță-mă dacă am dreptate sau nu. Și ereticii invocă Evanghelia. Mai puțin sfânta tradiție și sfinții părinți. Dacă tu atât ai înțeles din cearta pe care ți-am dat-o, eu mai mult decât atât nu pot să fac. Îți urez multă sănătate.”
Preotul:
“Apropo, daca esti posedat de certitudini, chiar nu inteleg de ce intrebi niste neaveniti, diletanti, amagitori si nerusinati ca mine. Poti cauta justificarea si indreptatirea problemelor tale de credinta la altii cu adevarat luminati si demni, chiar dintrei cei caterisiti. Iti doresc succes deplin. Dar, mai intai de toate, iti doresc sanatate sufleteasca si trupeasca ca sa traiesti ani multi si fericiti si sa-ti aduci aminte ce OM erai odata. Macar atunci cand provocai hohote de ras.”
Eu:
“Ce panaramă de răspuns ai putut să-mi dai acum la urma.
Eram OM odată? Vai de capul nostru!
Singurii actori care se mântuiesc sunt cei care se pocăiesc și care se lasă de meserie în urma pocăinței. Asta trebuie să le spui tu actorilor cu care te cunoști.”
Preotul:
“Au fost actori si mimi care au ajuns sfinti.”
Eu:
“Da. După ce s-au pocăit precum sfânta Maria Egipteanca. Dacă tu vei continua să îi odihnești pe aceștia în patimile lor confirmându-le că sunt pe o cale cea bună ești măcelar de suflete. Da. Voi da socoteală în fața lui Hristos pentru această propoziție.”
Preotul:
“Nu ti-am raspuns la mail-ul din 8 iulie 2018 pentru ca era timp pierdut din partea mea. Cu cineva posedat de certitudini nu poti avea dialog.”
Eu:
“Întrebările mele erau doar întrebări nu certitudini. Ți-a fost frică pur și simplu să răspunzi la aceste întrebări. Dacă nu te pricepi întreabă un avocat dacă acelea sunt întrebări sau certitudini.”
Preotul:
“Nu mai sunt demult “fratele V… … din Bucuresti” , ci un popa inselator, eretic si netrebnic. Nu mai mima compasiunea fraterna fata de mine…”
Eu:
“Stai liniștit. Nu ești un caz singular. Absolut toți preoții din zona asta cărora le-am pus aceste întrebări au refuzat sistematic să răspundă. Infailibilitatea papală v-a cangrenat pe toți. Simplul fapt că sunteți preoți înseamnă că ceilalți membri ai bisericii, mirenii, nu sunt calificați să identifice adevărul și să-l apere. Veți da socoteală.”
Preotul:
“Ma iau deja frisoanele iadului spre care ma vezi indreptandu-ma pe drumul cu sens unic…”
Eu:
“Tu ți-ai dat singur aceste calificative. Eu ți-am spus că te afli în înșelare și că târăști după tine hoarde de oameni în înșelare și de ce nu, în iad. Creștinismul roz pe care îl propovăduiți nu este ortodoxie. Este orice altceva dar ortodoxie nu este. Că ne mințiți pe noi e una, dar ca vă mintiti pe voi este cumplit.
Mă pricep destul de bine la ironie, sarcasm și persiflare dar nu am sesizat ca în acest dialog să fi folosit această metodă lumească. Eu ți-am spus exact ce este în capul meu și în sufletul meu și pentru asta sunt pregătit să-i dau socoteală lui Hristos. Să fii sănătos.
Preotul:
“Sanatate si discernamant! Anunta-ma cand mai vrei sa schimbi mesaje cu mine fara sa apelezi la jigniri si calomnii. Gust ironia inteligenta, nu ciomagul care vine de la pravoslavnicul incruntat si intransigent cu altii, nu cu el.”
Eu:
“Desene animate. Cartoon Network. Înapoi la catehizare.”
Preotul:
“Inapoi la bun simt si la discernamant!”
Eu:
“Ca om lumesc aș putea s-o țin cu tine langa până mâine dimineață așa. Dar este limpede că în acest ritm este timp pierdut total. De fapt trebuie să-mi bag mințile în cap și să-mi aduc aminte că eu însumi nu pot face absolut nimic. Doar Hristos poate face ceva. Îți amintesc doar cum a murit Arie. Și îți precizez că a trăit cu așa mult timp înaintea mea încât chiar n-am avut timp să-l blestem. Cum de altfel n-am s-o fac nici cu tine. Hristos nu are nevoie de blestemele mele la adresa unuia sau altuia. El știe mai bine cum să procedeze pentru binele și mântuirea fiecăruia. Cu o condiție: ca și acela să vrea.
Despre bun simț și discernământ vorbești?
Daca vei cauta in cartile de slujba ale Sfintilor, vei gasi astfel de epitete adresate ereticilor, : porci, caini, antihristi, turbati, s.a. Insa si mega-ereticul Bartolomeu, pe care cu “mult discernamant” il pomenesc aghioritii, zice ca Sfintii Parinti nu au avut dragoste fata de eretici si ca au fost inselati de diavolul atunci cand au rostit anathema asupra lor. De ce ecumeniștii de azi manifesta o dragoste mai mare fata de eretici decât fata de fratii lor ortodocși atunci când aceștia atenționează ca se falsifica ortodoxia? Asta e inselarea cea mai de pe urma : mandria demonica de a crede ca ai mai multa dragoste decat Sfintii, care au fost foarte aspri fata de eretici. Asta e noaptea mintii, sau poate o viclenie sau vreun interes egoist, care desparte de Hristos-Adevarul. Sfintii nu s-au temut de prigoane si nici nu si-au legat inima de vreo chilie sau manastire sau de vreun loc anume, ci au fost liberi de orice interes. De aceea au lasat tot pt Hristos.”
Preotul (persiflant):
“Ma uluiesti la ce masuri “duhovnicesti” ai ajuns in ultimii ani. Tine-o tot asa, …. ! Pacat de atmosfera “pravoslavnica” in care cresc copiii vostri si fina noastra. Pun deoparte salariul meu de popa confortabil si necatehizat ca sa cumpar o racla de argint pentru ziua in care vei avea moaste.”
Eu:
“Ironie și sarcasm demne de un preot ecumenist. N-am remarcat ca eu să fi folosit așa ceva în dialogul nostru. Dacă iau în considerare apele în care te scalzi cred că te vei simți mult mai confortabil în sânul confraților tăi catolici decât în preajma celor care susțin ca Ortodoxia este sistematic falsificata. M-aș fi așteptat ca după textul de mai înainte pe care ți l-am trimis referitor la atitudinea sfinților părinți față de eretici să taci din gură măcar. Îndărătnicia de care dai dovadă te osândește nu X din comuna Y .
Mi-am încheiat pledoaria. Să fii sănătos.”
Preotul:
“Pledoarie sau ciomageala? Somn usor in noaptea mintii!”
Eu:
“Uite așa ai plecat din acest dialog cu sentimentul liniștit că ești nedreptățit total de un confrate ortodox și că în continuare ești deținătorul adevărului.
Pericolul pentru tine nu este X din localitatea Y. Ci starea pe care ți-am descris-o în care te afli: Nicio remușcare, nicio îngrijorare, nicio cădere pe gânduri.
“Celălalt este smintit. Nu eu.”
Diavolul poate să jubileze.”
Asa se încheie dialogul cu un preot ortodox. Pretins ortodox.
