„În uşile diaconeşti stau: în partea dreaptă arhanghelul Mihail ca arhistrateg al cerului şi al Domnului Savaot, stând pe un nor cu o sabie de foc vâlvâitoare – aceeaşi cu care păzea drumul spre Pomul vieții (Facere 3,24) – îndreptată în jos şi gata să apere din nou Edenul sfântului Altar şi să pedepsească orice necuviinţă. Cu stânga susține monogramul încercuit al Mântuitorului Iisus Hristos (a X co), iar la ușa diaconească din stânga, ne întâmpină sfântul arhanghel Gavriil, de asemenea deasupra unui nor, oferind Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului din icoana împărătească-și privitorului – un preafrumos crin cu cinci potire albe. Aripile celor doi arhangheli le cuprind aureolele”.
Am pus ambele picturi, cea arsenistă și cea canonică, împreună.
O să încep cu Arhanghelul Mihail. Acesta nu se reprezintă cu sabie de foc, care este specifică nu arhanghelilor, ci serafimilor, căci aceia au păzit ușile Raiului, iar nu Arhanghelul Mihail, care este pictat mereu cu sabie obișnuită. De asemenea, Arhanghelul Mihail nu s-a arătat oamenilor în minijupă, pe jumătate dezbrăcat.
Arhanghelul Gavriil nu este pictat nici el conform canoanelor, neavând crini în mână. Mă întreb oare de unde s-a inspirat dacă nu chiar din icoanele schimonosite la ordinul lui Petru cel Mare, acel tiran considerat ce creștinii ortodocși din Rusia un înaintemergător al Antihristului.
Ce au în comun cei doi falși arhangheli este că au pictate aripile cu aceeași formă ca și ale vulturului nazist.
Aceasta este ceva comun pentru pictura arsenistă, și serafimii fiind de regulă lipsiți câteva din aripile lor ca să se încadreze mai bine în tiparul nazist.
