Desimea vedeniilor lui Arsenie Boca, înainte și după moarte, cât și încărcătura lor ieftină, fără mesaj duhovnicesc (de profunzime și fără înțelesuri reale necesare pentru schimbarea minții și vindecarea de patimi), este unul din semnele doveditoare ale înșelării în care se află maestrul de la Drăgănescu.
Să vedem ce ne învață despre aceasta Sfinții Părinți: „Cercetați cu luare-aminte biografiile Sfinților Părinți ai Bisericii, cei ce străluceau de semne și minuni, unde veți vedea minuni nenumărate, însă descoperiri și arătări supranaturale prea puține veți întâlni, doar când nevoia a cerut-o. Iar pe acestea (descoperirile) nu le arătau multora. Pe când unde își găsește amăgirea sălașul, vedeniile apar ca păsările cerului de des la oamenii neștiutori. Și ce e mai trist, că sunt înșelați și oameni iubitori de Dumnezeu, oameni duhovnicești, care se deosebesc prin virtutea și evlavia lor față de Dumnezeu. Faceți comparație, vă rog, între arătările neamăgitoare (vederi) ale Sfinților Părinți cu cele ale lui Eftimie și veți vedea cât de superioare și impunătoare sunt vederile sfinților și pe de altă parte, câtă prostie, ca să nu zic aiureală, au vedeniile amăgirii.” (Pateric despre visuri și vedenii, ed. Egumenița, 2018, p. 336)
Vedeniile lui Arsenie Boca nu numai că erau dese, dar erau și de piață, afișând un circ de gust îndoielnic, pentru a încânta în simțire și a fura mințile sărmanilor amăgiți ca a unor copii lipsiți de experiență.
Este foarte potrivit să aducem aici un cuvânt al sfinției sale, referitor la spiritism, care descrie de minune, foarte potrivit, chiar vedeniile sale: „In vremea noastră circulă multe cărți care cuprind comunicări de dincolo. Aceste comunicări, mai ales cele care se dau pe sine a fi din partea sfinților sau chiar ale Mântuitorului însuși, fără voie ne conduc la comparația lor cu Sfintele Evanghelii. La o atare confruntare se dau de gol. Puse pe două coloane, aceste splendide platitudini și mărunțișuri, cu o pagină din Evanghelii, sublimul și ridicolul sunt și mai evidente. Calitatea literară, fondul, înălțimea gândirii, totul dau de gol un fals nerușinat și nemaipomenit de îndrăzneț, pe care nu cred să-l poată face sufletele celor mutați de la noi, ci numai tatăl minciunii și hristoșii mincinoși.” (Ieromonah Arsenie BOCA, Cărarea Împărăției, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 2003, p. 75)
Este de ajuns să ne reamintim de vedenia treptelor și vedenia din gară, amândouă redate în scris chiar de sfinția sa, ca să nu mai învinuiască nimeni pe masa de adepți înfierbântați că ar fi fabricat prin exagerări un alt Părinte Arsenie Boca, diferit de cel real. Trista realitate este că el însuși se vedea pe sine, așa cum îl văd ucenicii cei mai exagerați, sau… chiar mai sus și aceasta era suficient să-i întunece rațiunea ca să nu-și mai dea seama de ieftinătatea, superficialitatea și gustul îndoielnic al vedeniilor ce le pătimea de la draci.
Cu totul altfel sunt proorociile de la Sfântul Duh. Ele nu numai că au o frumusețe adâncă a arătării, cu neputință de inventat de minte omenească și drăcească, dar și profunzime a înțelesurilor neobișnuită ară-tându-ne lucruri cu adevărat importante pentru mântuirea noastră, învățându-ne cum este și cum se dobândește veșnicia cea fericită.
