Sfinții Părinți

Veronica de la Vladimirești: „Arsenie Boca o ținea pe Julieta pe genunchi după falsa tentativă de sinucidere. Julieta l-a acaparat pe Arsenie din cauză că era foarte trufașă”

„Pe Julieta – fosta maică Zamfira, stareță la mrea Prislop – am cunoscut-o în anul 1946 prin Irina Zlatea, care făcea teologia cu ea. Al doilea nume nu i l-am cunoscut niciodată. –

Din ziua când am cunoscut-o mi-am dat seama că este o ființă cât se poate de trufașă. Este adevărat avea și de ce, că se spunea că-i foarte trufașă.

În anul 1947 eu am stat la mrea Sâmbăta de Sus în Făgăraș trei săptămâni că fusesem iarna bolnavă și medicul mi-a prescris să schimb aerul. Pe când mă găseam la mrea Sâmbăta, pr. ARSENIE BOCA ținea un ciclu de predări științifice – le zicea și fiindcă veneau multe studente și studenți de la mai multe facultăți printre care și Julieta, despre care se vorbea că este puțin cam bolnavă din cauza unei dragoste ce o avusese și o părăsise pentru totdeauna respectivul. […]

Julieta fiind în criză de nervi că se vedea părăsită, umbla pe malul iazului să-și facă planul cum să se omoare în el. Eu mă găseam în trapeză cu pr. ARSENIE, pr. SERAFIM – starețul, pr. STĂNILOAE D., gral ION NEAGU din București și LASCU ZORICA. Deodată auzim țipăte că Julieta s-a aruncat în iaz. Au fugit cu toții să vadă iar eu am rămas cu LASCU Z. și pr. Stăniloae care o făcea exaltată. […]

Nu știu de ce, dar nimeni nu o compătimea, decât pr. ARSENIE BOCA o ținea pe genunchi pe bancă și-i spunea glumea de începuse să se comenteze că Julieta ar fi în stare să acapareze pe pr. ARSENIE în locul celui pierdut și așa a și fost că încetul cu încetul ea s-a hotărât să plece la mre vârându-i în cap pr. ARSENIE să ceară Prislopul ca să facă o mre de intelectuale și a [indescifrabil], numai că intelectuali n-au fost decât ea și pr. ARSENIE. […]

L-am mai văzut [pe Arsenie Boca – n.n.] o dată acum în vară [1965], arătându-i proasta creștere a Julietei că nu mi-a răspuns la salut. Mi-a zis că se miră că eu încă nu i-am cunoscut trufia ei că chiar (sic!) acapararea lui tot din trufie o face. Mi-a spus că el o lasă pe ea să aibă liniște și să nu-și pună capăt zilelor ca altădată.

Sursa: ACNSAS, Dos. I 2637, vol. I, f. 124, în „Părintele Arsenie Boca în arhivele Securității”, vol. III, coord. Dr. Florian Bichir, Romeo Petrașciuc, Raluca Toderel, ed. Agnos, Sibiu, 2016, pp. 365-366.