„Compoziția de pe peretele semicircular al sfântului Altar redă scene de mărturie şi martiriu. În stânga citim cuvintele evanghelice: Precum M-a trimis pe Mine Tatăl în lume şi Eu vă trimit pe voi în lume, ca pe nişte miei în mijlocul lupilor, către cei ce vor crede întru Mine după cuvântul şi mărturia voastră, ca să le deschideți ochii, să se întoarcă de la mărturia lui Satan la Dumnezeu și prin credința în Mine să primească iertarea păcatelor şi partea cu sfinții” (Ioan 20,21; Matei 10,16).
Dedesubt:
1. Sfântul Vasile cel Mare înaintea lui Festus (prefectul Modestus) în anul 375, stă drept, legat, adus de ostaşi. Festus în veşmânt de dregător roman stând pe un tron vegheat de pajura romană, priveşte crunt şi încruntat. Altcineva se află în poziție de acuzator:,,Tirane, de acesta suntem bătuţi. De surghiun nu-i pasă. Avere nu are să-l deposedăm. Iar de moarte nu se teme. Când i-am spus că nimenea nu mi-a mai vorbit aşa, mi-a răspuns: «Se vede că încă n-ai întâlnit episcop !»”. Sfântul Vasile, descoperit, vorbeşte prin tăcere şi privire”.
În această pictură Sfântul Vasile cel Mare este, în fapt, Arsenie Boca (atât după față, cât și după hainele cu tentă papistașă). Cele două slugi ale lui Festus sunt pe jumătate dezbrăcate, cel cu sulița semănând leit cu un oștean din Evul Mediu apusean, iar cel ce-l ține pe falsul Vasile cel Mare (adică pe Arsenie Boca) ține mâna de parcă ar fi uscată, amintind mai degrabă de așa-zisa minune din viața lui Arsenie Boca în care a paralizat mâna unui gardian.
Festus este pictat în stil realist socialist, semănând după figura feței mai mult cu Lenin decât cu un prefect roman, ceea ce întărește și mai tare ideea că Arsenie Boca s-a pictat de fapt pe sine ca martir împotriva comunismului.
2. Sfântul Ioan Gură de Aur în trei ipostaze:
a) În picioare, predicând Evanghelia lângă statuia Eudoxiei în fața mulţimii:,,Iarăşi se tulbură Irodiada… iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan…”
b) Şezând la masă şi scriind cartea „Despre preoţie”. Pe acoperemântul Mesei sunt cuvintele: „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului decât talazurile care bântuie marea”. (Din Tratatul despre preoţie).
c) Exilul din anul 404: două indicatoare pe care scrie KUKUZO, un ostaş urmând sfântului Ioan care pleacă în exil în haine sărăcăcioase, având un toiag în mână și cu o mică povară văzută în spate şi o alta, mult mai mare – grija pentru toate bisericile” (II Corinteni 11,28)- care nu se mai vede, ci doar se întrevede.
Cum adică scria pe Sfânta Masă, pe antimis? Aceasta este o necinste!
În cadrul al treilea iarăși pictează sfinți cu spatele. După cum merge, acest fals „Ioan Gură de Aur” pare șchiop. Iar săgeata aceea pare specifică mai degrabă desenelor animate decât realității de la anul 400.
„3.,,De la soborul I ecumenic anul 325, împotriva lui Arie”: Împăratul Constantin pe tron, Arie ereticul, dezgolit la trup şi suflet. Sfântul Spiridon în spatele lui cu cărămida din care se aprinde foc şi curge apă şi sfântul Nicolae pregătindu-se să pălmuiască pe ereticul care L-a pălmuit pe Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, prin erezia sa”.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare este pictat mai degrabă ca androgin, ceea ce întărește indirect dogma eretică cum că și Hristos ar fi androgin deoarece împărații binecredincioși, cu Sfântul Constantin în frunte, simbolizează împărăția lui Hristos asupra lumii.
Arie seamănă mai mult a un călugăr budist pe jumătate dezgropat decât a preot, așa cum era până să fie anatemisit, și cu chip de țigan viclean.
Sfântul Spiridon este pictat cu cărămida în mână, în spatele lui Arie, uitându-se cu mânie la acesta, de parcă ar vrea să-i tragă cu cărămida în cap.
Sfântul Nicolae e pictat cu spatele, dar modul în care sunt pictate degetele arată că parcă ar vrea să-l zgârie pe Arie, iar nu să-l pălmuiască.
4. „După al V-lea exil al sfântului Atanasie cel Mare”, pentru lupta sa împotriva arianismului: pe fluviul Nil, având conturul a două piramide în depărtare, pluteşte o barcă cu doi ostaşi împinsă de cuvintele:,,Căutăm pe Atanasie” şi o altă barcă cu sfântul Atanasie şi un creştin, arătând spre înapoi:,,Mergeți înainte””.
Aici necanonice sunt piramidele, care nu sunt reprezentate nicăieri în toată iconografia ortodoxă.
Cel mai grav este însă faptul că Sfântul Atanasie este pictat la bustul gol și cu pantaloni, iar nu cu veșminte episcopale, de parcă ar fi la pescuit. De asemenea, pare că nu Sfântul Atanasie e cel ce se ascunde, ci așa-zisul creștin, probabil proprietarul bărcii, care șede jos, ceea ce este lipsit de logică.
Sursa: †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești „O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 19-47
