„Pe peretele din dreapta naosului, la intrarea în sfânta biserică de la Drăgănescu, se află, după părerea noastră, cea mai serafică şi diafană pictură a Părintelui Arsenie şi anume, Nunta Fiului de Împărat, după pilda Mântuitorului Iisus Hristos din sfânta Evanghelie de la Matei cap. 22 v.1-14.
În planul din centru îl contemplăm pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, înviat și înălțat la ceruri, ca Mire şi Împărat, după pilda celor zece fecioare: „Iată Mirele vine, ieșiți întru întâmpinarea Lui !” (Matei 25,6). Domnul Hristos poartă inițialele în crucea aurie a dumnezeieştii Sale aureole, înconjurat de nimb elipsoidal, îmbrăcat cu hlamidă roşie şi cămașă albă împodobită cu cruciulițe, revelând încă o dată, pentru veşnicie, „Taina ochilor” și a atotprezenței Sale iubitoare, iertătoare şi milostivă. Hristos Mirele şade pe tron înalt, împodobit cu ornamente, la o sfântă şi dumnezeiască Masă puțin mai înaltă, care face corp comun cu o masă lungă semirculară, asemenea celei de la Cina cea de Taină, cu acoperământ şi cu nouă sfinte potire deasupra. Pe sfânta Masă sunt înscrise alfa şi omega- „Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsă 1,8) peste care se odihnesc preacuratele mâini ale Mântuitorului Iisus Hristos. Asemenea celui din „Pantocrator” şi din „Învierea Domnului”, chipul Mântuitorului Hristos de la Nunta Fiului de Împărat, în exprimarea vizionară, contemplativă şi mistică a Părintelui Arsenie, nu poate fi redat, descris şi cuprins în cuvinte. Frumusețe, maiestate, demnitate, bunătate, sunt cuvinte prea sărace ca să poată exprima inefabilul și negrăitul. Numai un om al lui Dumnezeu de o înaltă spiritualitate, trăire, experiență mistică şi dar harismatic a putut să îmbine în linii şi culori aşa ceva, care nu poate fi definit decât ca unic.
Pe sfânta Masă cu acoperământ auriu se află „Cartea Vieţii” (Apocalipsă 20,12) închisă şi având deasupra un sfânt Potir mai mare decât celelalte, împodobit cu pietre scumpe. Pe masa lungă la dreapta și la stânga, se mai află alte opt potire mai mici, aşezate în fața fiecărui sfânt. Pe giulgiul mesei mai înalte este reprezentat Noul Ierusalim – Mireasa Mirelui” (Apocalipsă 21,2); cetatea sfântă şi veşnică străluceşte în albul luminii,,ca o piatră scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul” (Apocalipsă 21,11), învăluită în nimb auriu cu nesfârşite raze.
Deasupra Mântuitorului Hristos coboară în zbor un înger din înaltul cerului care li aşează pe cap o minunată Cunună împărătească pentru nunta veşnică, Cunună care stă dogmatic şi teologic pe sfânta Cunună de spini de deasupra iconostasului. Alți doi sfinți îngeri înveșmântaţi în alb şi cu aripile odihnind în zbor, Îl înconjoară pe Mirele Hristos dimpreună cu norul de martori” – ca şi la „Înălţarea la cer”. Chipul tuturor, prin coborârea şi îndreptarea privirii spre Domnul, se aseamănă cu chipul Mirelui şi Împăratului Hristos””.
Deasupra am atașat și o icoană autentică a momentului Nunții Fiului de Împărat, iar mai jos explicațiile iconografice din „Erminia picturii bizantine” a lui Dionisie de Furna de la pagina 124:
„Templu, şi pe dinafară, de o parte, iudeii: unii numărând bani, având inaintea lor boi şi alte negoturi şi afaceri, alții făcând chefuri cu femei, cu jocuri, cântece şi tobe, alții fierăstruindu-l pe proorocul Isaia, alții băgându-l în groapă pe Heremia. Și de cealaltă parte a templului apostolii învățând, şi înaintea lor cei dintre păgâni, vameșii şi desfrânatele, căzând către ei şi idolii sfărâmându-i. Iar în mijlocul emplului o masă şi deasupra ei un potir şi un disc, şi împrejur oştile îngerilor şi etele tuturor sfintilor, toți purtând veşminte albe și ținând în mâini făclii; iar în mijlocul lor un om cu îmbrăcăminte întinată, legându-i demonii mâinile şi picioarele şi răgându-l la iad. Şi Hristos, stând, cu îmbrăcăminte împărătească şi patriarhicească, îi zice într-o hârtie: Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă.”
Are legătură ce a pictat Arsenie Boca cu ce spune erminiutica ortodoxă? Nu. Mesajul este denaturat complet pentru că nu există niciun cadru unde falsul hristos androgin al lui Arsenie Boca să-l întrebe pe om de ce nu a venit cu haine de nuntă. Pictura asta poate fi înțeleasă doar ca o continuare a picturii lui Arsenie Boca cu antenele parabolice.
Nu știam că Arsenie Boca credea că Noul Ierusalim este… o metamorfoză între Hagia Sofia și Kaaba. Cu alte cuvinte Arsenie Boca nu credea doar în ecumenismul „intercreștin”, așa cum a demonstrat în pictura „Biserica și Lumea”, ci și în ecumenismul „avraamic”, care cuprinde și religii precum islamul și iudaismul (steaua cu 6 colțuri și menora fiind prezente în mai multe picturi ale lui Arsenie). Bineînțeles, probabil că totul se face cu oblăduirea masonică, reprezentată de podeaua alb-negru.
Cât despre îngeri, ei continuă să aibă aripi similare cu ale vulturului nazist și fețe fioroase cu toate că în pictura originală nu își au locul.
„La dreapta Domnului, în rândul întâi, stau şezând:
Maica Domnului pe tron, având amândouă mâinile pe masă, în hlamidă roşie, încununată cu aureolă împodobită şi având un potir în faţă.
Sfântul Ioan evanghelistul, sub chipul unui bătrân, cu barbă lungă, cu capul descoperit şi cu mâna dreaptă întinsă spre potirul de pe sfânta Masă.
Sfântul evanghelist Luca, cu mâna dreaptă întinsă spre potir.
Sfântul apostol și evanghelist Matei, de asemenea cu mâna dreaptă întinsă spre potir.
Începând cu rândul al doilea până la al şaselea, la dreapta și deasupra Mântuitorului Hristos, se află în medalioane aureolate sfinții Noului Testament: sfânta întâia muceniță Tecla, sfânta Maria Magdalena, cea care a strigat întâia dată,,Hristos a înviat”, sfânta Ana, mama Maicii Domnului, sfânta Elisabeta, mama sfântului Ioan Botezătorul, sfântul evanghelist Marcu, sfântul Policarp, sfântul Vasile cel Mare, sfântul apostol Petru, sfântul apostol Pavel, sfântul Antonie cel Mare, sfântul Macarie Egipteanul, cu părul lung şi alb, sfântul Simion Noul Teolog, sfântul Grigorie Teologul, sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul mare mucenic Gheorghe, sfântul mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir, sfântul Nicolae, sfântul Serafim şi sfântul Ioan Valahul. Sus, deasupra îngerului care-L încununează pe Mântuitorul Hristos, se află dreptul Iosif, ocrotitorul Maicii Domnului.
La stânga Mântuitorului Hristos şi în dreapta imaginii se află drepții Vechiului Testament. În rândul dintâi:
Sfântul Ioan Botezătorul, Prietenul Mirelui” (Ioan 3,29), stând pe un tron identic cu cel al Maicii Domnului, în veşmânt verde, cu aureolă împodobită și cu amândouă mâinile sfânta Masă, unde se află un potir.
Sfântul prooroc Ilie, cu mâna stângă întinsă spre potir.
Melhisedec împăratul păcii” (Facere 14,18), cu mitră cu cruce pe cap, barbă lungă şi plete şi cu mâna stângă întinsă spre potir.
Sfântul şi dreptul și mult pătimitorul Iov, cu mâna stângă spre inimă și cu un potir în faţă. În celelalte cinci rânduri de sfinți de la stânga Domnului Hristos şi deasupra Sa se află: împăratul şi proorocul David, cu coroană împărătească pe cap, patriarhul Avraam, patriarhul Iacob, pe a cărui aureolă scrie: „Iacob, de acum Israel te vei numi că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii” (Facere 32,28), sfânta proorociță Ana, sfântul Ioachim, tatăl Maicii Domnului, preotul Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul, dreptul Simeon, proorocul Samuel, proorocul Daniil, proorocul Isaia, proorocul Ieremia, care vede dărâmarea Ierusalimului și robia babilonică”, proorocul Iezechiel, proorocul Elisei, sfântul Enoh al şaptelea de la Adam” (Iuda 14), patriarhul Iosif, Moise, omul lui Dumnezeu” (Psalmul 89), având două raze în aureolă, preotul Aaron, dreptul Avel, dreptul Noe, proorocul Iona, având reprezentată în miniatură deasupra capului său cetatea Ninive”.
Sfinții lui Arsenie Boca au același chip ca și pictorul lor, parcă întunecat și cu un puternic accent pus pe ochi.
Mulțimea de potire reprezintă, probabil, mulțimea „bisericilor” care vor compune Noul Ierusalim așa cum îl vede Arsenie Boca.
„În partea de jos a Nunții Fiului de Împărat sunt reprezentate cele trei căi sau moduri de viață creştină care ne pregătesc haina de nuntă și ne mențin candelele aprinse întru întâmpinarea Mirelui Hristos şi anume: căsătoria prin nunta din Cana Galileii, călugăria prin moartea avvei Zosima şi mucenicia prin martiriul celor patruzeci de sfinți din iezerul Sevastiei. În prim plan se deschide calea căsătoriei prin Nunta din Cana Galileii: într-o încăpere largă sprijinită pe patru coloane, dintre care două susțin Masa de la Nunta cerească şi luminată de un candelabru cu douăsprezece lumânări, se află mulțimea curioasă, neîncrezătoare, iscoditoare și atentă a nuntaşilor, în fața unei mese de piatră cu trei potire şi un vas mai mare. Puţin înspre stânga se află cei doi miri încununați, iar la dreapta lor se ridică în picioare nunul, uimit de începutul minunilor” (Ioan 2,11) lui Hristos, pictat de Părintele Arsenie, după propria-i mărturisire sub chipul părintelui Gala Galaction. În partea dreaptă cântă patru cântăreți din harfă. Lângă masă se află un comediant şi doi slujitori care aduc două vase pe umeri, iar în planul apropiat de dinaintea mesei se află în picioare Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând cele şase vase cu apă, la îndemnul şi rugămintea Sfintei Fecioare Maria, care stă la dreapta Domnului, amândoi fiind îmbrăcați în hlamidă roşie.
Pe masa de piatră se află următorul text:,,Voi toţi, fiii Celui Prea Inalt sunteți! (Psalm 81,6-7). Domnul Hristos a venit la nuntă să reamintească conştiinţei oamenilor obârşia lor divină, ridicând nunta la valoarea şi harul de Taină a Bisericii. Când însă oamenii nesocotesc această obârșie și degenerează nunta, nepăzind hotarele Legii ei devin „numai trup” (Facere 6, 3) și se fac „fiii pieirii” (Isaia 1, 4), „fiii diavolului” (Ioan 8, 44) care răstignesc pe Hristos. Așa „piere dreptul și nimeni nu bagă de seamă”(Isaia 57,1) simplu: Nu se mai nasc, în condițiile oferite de „nuntă”. Nuntaşii deci poartă răspundere pentru urmările peste care dau precum şi pentru roadele bune pe care le puteau aduce și nu le-au adus”.
Mai jos o icoană canonică a Nunții din Cana Galileii:
Iată ce scrie în „Erminia Picturii Bizantine” la pagina 104 despre Nunta din Cana:
„Masă [cu bucate] şi cărturari şi farisei şezând la dânsa; şi unul mai slăvit dintre ei, ținând un pahar cu vin în mână şi mirându-se. Și în mijlocul lor, mirele cu barba rotundă şi cu mireasă lângă el, purtând cununi de flori pe capete; iar dinapoia lor un tânăr, ținând în mână o cană şi turnând vin în pahar. Şi din jos de masă șase vase de piatră [de câte două sau trei] vedre, şi doi tineri turnând în ele apă cu burdufuri de piele, iar Hristos, şezând la marginea mesei, le binecuvântează; şi lângă El Prea Sfânta Fecioară şi Iosif, iar dindărătul Lui apostolii.„
De ce sunt trei potire la Arsenie Boca când în icoana canonică e unul singur? Iarăși e cu bătaie la ecumenism, de data asta probabil incluzându-i nu numai pe papistași, ci și pe protestanții care încă pretind că au Sfânta Împărtășanie.
Necanonică este și reprezentarea feței lui Gala Galaction, care, pe lângă că nu are ce căuta în această pictură, a fost și mason. Știm bine însă că Arsenie Boca avea o părere bună despre el pentru că a recomandat doamnei Maria Antonescu să se spovedească la acesta.
Comediantul iarăși este în plus, iar prezența lui confirmă faptul că Arsenie Boca nu se opunea circului.
La final o dă iar în „obârșia divină a oamenilor”, concept de natură panteistă ce confirmă influența religiilor orientare asupra gândirii sale dogmatice.
„În stânga jos ni se îmbie calea călugăriei prin moartea senină a avvei Zosima, din scrierile lui Dostoievski, în tâlcuirea lui Nichifor Crainic din cursul dedicat personajelor marelui scriitor ortodox rus. Îmbrăcat în mantie albastră și ținând cu mâinile încrucisate sfânta cruce pe piept, avva Zosima își dă obstescul sfârşit pe o masă-căpătâi cu acoperemânt. În față se află un sfesnic cu şapte lumânări aprinse. Împrejurul cuviosului stau cinci părinți monahi în picioare, unul îngenunchiat cu capul şi mâinile la căpătâiul Avvei, iar un altul ține un sfesnic aprins. Între ei se află tânărul ucenic şi fiu duhovnicesc Aliosa sub chipul filosofului şi teologului Soloviev, conform aceloraşi mărturii ale Părintelui Arsenie. La picioarele celui adormit întru Domnul, un bătrân ieromonah înalt de statură şi albit de nevoințe, citeşte de pe un tetrapod cuvintele scrise în sfânta Evanghelie deschisă: „Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe Tine Tată şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17,3). Deasupra sunt alte cuvinte evanghelice: „Grăuntele de grâu – sămânța cea bună, fiii împărăției – de va muri (acesteia) multă roadă va aduce în viața cea veşnică” (Ioan 12,24). Dincolo de căpătâiul cuviosului, un înger însoţeşte şi călăuzeşte sufletul Avvei Zosima, în nimb alb cu aureolă, plin de uimire după ieşirea din trup şi contemplarea Ierusalimului ceresc și a Nunții Fiului de Împărat”.
Iarăși găsim simbolul evreiesc al menorei în pictura lui Arsenie Boca.
Dintre toate chestiunile posibile nu mă așteptam să găsesc în pictura de la Drăgănescu reprezentările unor scene de roman filosofic. O asemenea inovație am auzit numai la Arsenie Boca.
Interesant că a optat pentru a-l picta pe Soloviov în postura lui Aliosa, care a fost, la fel ca și Arsenie, un filocatolic.
Zosima e pictat cu trup eteric atunci când iese din trupul său omenesc.
„În partea dreaptă jos ne aşteaptă calea muceniciei:,,Cei 40 de mucenici din cetatea Sevastiei”: În apa lacului înghețat, sub un orizont înroşit de sângele vărsat al tuturor mucenicilor şi martirilor, pot fi văzute trupurile înghețate şi răsfirate ale sfinților din iezerul Sevastiei. În văzduhul de deasupra lor, trei îngeri ai Domnului îndreaptă şi conduc sufletele mucenicilor pictate în medalion înspre Nunta Fiului de Împărat. Opt mucenici au numele scrise pe aureole. Mai jos „Unul se leapădă de Hristos”, intrând într-o cadă cu apă caldă şi lăsând gol locul cununii sale din rândul celor treizeci şi nouă. Locul acestuia este luat de ..paznicul care împlineşte numărul”, şi care îşi dezbracă pe țărm hainele de ostaş, pregătindu-se să intre în lacul îngheţat. El priveşte în sus înspre Mirele Hristos prin cununa cerească rămasă fără cap, din şirul medalioanelor sufletelor sfinților. Pe malul stâng al lacului, o mamă creştină poartă pe spate trupul fiului ei aflat în agonie. Acesta este cel mai tânăr dintre mucenici. Mama lui credincioasă îl poartă ca pe o cruce pe umărul ei drept, privind şi alergând în grabă în urma carului de lemn care este tras de doi cai albi, care condus de un creştin care şi el priveşte spre cer, şi în care se află patru trupuri devenite moaşte ale sfinților mucenici. Impresionanta scenă din Viețile sfinților este tâlcuită și desluşită de cuvintele Sfintei Scripturi:,,Şi această făptură la ce nizuieşte ea? Odrasle pentru Dumnezeu” (Maleahi 2,15). O mamă biruie legea firii: «copilul meu să nu-și piardă mântuirea !»” (Aghiografia Mineiul pe 9 martie). Sufletele sfinților mucenici ieşite din trup şi din lumea aceasta, privesc şi se îndreaptă spre cerul Nunții Fiului de Împărat. Doi îngeri conduc opt suflete, cărora le urmează ceata celor patruzeci”.
O nouă imagine cu persoane dezbrăcate marca Arsenie Boca, lângă un butoi care are aspect de jacuzzi. Iarăși avem reprezentații eterice ale sfinților și îngerilor.
„Dedesubtul sfintei Mese de la Nunta cea cerească şi veşnică și deasupra nunţii din Cana Galileii scrie cu litere de argint:,,Sileşte-i pe toți să intre să Mi se umple casa.” (Luca 14,23) Oricare dintre voi care nu se leapădă de sine și de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. Iar cine-şi pune sufletul și viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, și le va pierde, acela se va mântui” (Luca 14,23; Marcu 8,38; Matei 10,39), iar pe acoperământul sfintei Mese, de la stânga la dreapta, se află patrusprezece medalioane elipsoidale pe un fond albastru, care exprimă, reprezintă și simbolizează după numărul celor patrusprezece neamuri din Cartea Neamului lui Iisus Hristos” (Matei 1,17) cele patrusprezece trepte, perioade sau etape, asemenea unor,,pietre de hotar” din istoria Revelației şi a mântuirii prin Hristos în Duhul Sfânt.
„Omul, zidirea lui Dumnezeu”, ni se prezintă astfel: crearea omului de către Dumnezeu Fiul, cu nimb în alb, binecuvântând cu mâinile pe Adam şi Eva, care stau în picioare în fața Domnului, în ziua a șasea a Facerii. Dreapta Evei se apropie de stânga lui Adam”.
Nu o să mai menționez aparițiile eterice pentru că deja sunt la fiecare pas.
Aproape la fel de dese sunt și ipostazele indecente, aceasta fiind una dintre cele mai perverse picturi din punct de vedere sexual pe care le-a făcut Arsenie Boca.
„”Izgonirea din rai, în lumea aceasta”: În partea stângă se vede stânga îngerului păzitor al drumului spre pomul vieții, îndreptată spre Adam şi Eva care sunt alungați din rai în lumea aceasta, iar în dreapta sabia de foc vâlvâitoare îndreptată în jos. Între înger şi cei dintâi oameni iese în evidență pe pământ o serpentină marcată de conturul şarpelui viclean”.
Măcar acum cel care are sabia de foc este un serafim. Totuși, parcă Arsenie Boca tot pe fundurile lui Adam și Eva pune accent.
„”Potopul”: valuri uriaşe care poartă departe în zare Corabia,,mântuirii” lui Noe într-o atmosferă deluviană şi apocaliptică”.
„„Legământul lui Dumnezeu cu Noe”: În fața jertfei hristice de pe cel dintâi altar de după potop, patriarhul Noc, în stânga, stă îngenuncheat pe vârful muntelui Ararat. De pe creştetul patriarhului, peste flacăra jertfei se deschide curcubeul legământului, care atinge marginea corăbiei oprite pe munte”.
Există vreo asemănare între cele două imagini?
„Chemarea lui Moise în Horeb, rugul aprins nearzător”: Într-o vale străjuită de stânci, Maica Domnului cu Pruncul se arată în flacăra rugului aprins înaintea lui Moise, care priveşte uimit spre rugul ce arde și nu se mistuiește, apoi îşi leapădă încălțămintea şi în cele din urmă urcă pe Sinai pentru a primi Tablele Legii”.
„”Bunavestire”: Sfânta Fecioara Maria înveșmântată în roşu deschis, îngenunchiată în fața unui tetrapod-amvon şi umbrită de lumina Duhului Sfânt ce se pogoară din cer, primeşte cu smerenie şi bucurie vestea Întrupării de la arhanghelul Gavriil, care poartă un sul desfăşurat cu cuvintele:,,Bucură-te cea plină de dar”.”
Această pictură a fost explicată integral într-un articol precedent.
„”A venit la voi Împărăţia cerurilor”: Mântuitorul Iisus Hristos stând în picioare pe muntele Fericirilor, propovăduieşte şi binecuvintează trei grupuri de mulțimi de oameni, ucenici şi apostoli, arătându-le cu dreapta cerul luminos şi deschis deasupra noastră a tuturor.”
Aici este vorba despre Predica de pe Munte. Vi se pare că în icoana canonică Hristos este atât de departe de oameni, care par acoperiți de ceață, sau că-i lipsește învățătura reprezentată de Evanghelia ce o ține în mână?
„„Răstignirea”: Domnul Iisus Hristos este răstignit pe Cruce, având capul înclinat spre dreapta, unde se află Maica Domnului în picioare, iar sfântul Ioan Evanghelistul veghează sub brațul stâng al Crucii. Sub piciorul crucii se află craniul lui Adam.„
Hristosul androgin mincinos are stigmate.
,,Învierea Domnului”: Înveșmântat ca de fiecare dată în giulgiu alb şi nimb auriu, Mântuitorul Iisus Hristos iese ca un Dumnezeu cu sufletul din iad şi cu trupul din mormânt, prin lespedea mormântului, fiind străjuit de doi îngeri cu monogram. Cu mâna dreaptă arată cerul, iar cu stânga susține sfânta Cruce.
Asemenea și aceasta.
„”Pogorârea Sfântului Duh”. „Cred întru Duhul Sfânt, Domnul…”: Din cerul auriu şi deschis se pogoară limbile de foc ale Rusaliilor peste sfinții ucenici şi apostoli ai Domnului care privesc în sus; doi dintre ei țin un sul pe care Părintele Arsenie a scris: „Ziua întemeierii Bisericii. Ziua tămăduirii firii de frică”. Între cer şi pământ şi deasupra sfinților apostolilor vedem o sfântă Biserică-chivot în nimb, încununată de jur împrejur de cuvintele Crezului:,,Cred întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”.„
Asemenea și aceasta.
„”Creștinii la lei, creștinii la lei !”: În arena romană a lumii și a istoriei – asemănătoare gropii cu lei a proorocului Daniel din Babilon – cu tribunele pline de mulțimi de oameni, leii sfăşie neîncetat pe creştini, în mijlocul cărora pătimesc legați de câte un stâlp, doi sfinţi martiri cu aureole, unul mai în vârstă cu barbă albă și cu veșmânt lung, iar un altul mai tânăr încins doar cu o învelitoare. Amândoi suferă, răbdă şi contemplă, binecuvântați de harul şi lumina Mâinii celei nevăzute a lui Dumnezeu, care se revarsă peste ei.„
Fulgerul este un simbol păgân asociat lui Zeus care nu are ce căuta în pictura bisericească. El reprezintă căderea lui Lucifer.
„”Pământul și toate cele de pe el, de istov vor arde” (II Petru 3,10): Din cerul deschis cu aureolă şi nimb auriu, coboară un fulger luminos peste pământul crăpat şi încruntat de flăcările, fumul şi valurile de foc care l-au cuprins și aprins, în cele mai înfricoşătoare zile ale Apocalipsei””.
Iarăși fulger.
„”Aştept învierea morților”: Din cerul lui Dumnezeu se vede şi se aude o trâmbiță aurie-,,glasul arhanghelului şi trâmbița lui Dumnezeu” (II Tesaloniceni 4,16) – care împrăştie lumină în raze şi vesteşte cu glas de tunet peste pământul ars, A Doua Venire a Domnului, Învierea morţilor şi Judecata de Apoi. Un şuvoi de suflete înviate se vede ridicându-se la orizontul arcului pământului pe care scrie: „Trâmbița va suna și morții vor învia, fără stricăciune, iar noi vom fi schimbati” (I Corinteni 15,52).„
Iarăși fulgere.
„”Şi iarăşi va să vie cu slavă, să judece viii şi morţii”: Din cerul luminos şi veşnic deschis, cu şapte serafimi deasupra şi fiind înconjurat de către cei doisprezece sfinți apostoli şi de cuvintele credinței, nădejdii şi aşteptării de mai sus, Mântuitorul Iisus Hristos coboară şi vine ca împărat şi Drept Judecător, învăluit în veşmânt alb preacurat, pentru înfricoşata Judecată de Apoi. El stă în picioare, având la dreapta Sa pe Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, iar la stânga pe sfântul Ioan Botezătorul, amândoi în genunchi, implorând şi cerând,,mare şi nemăsurată milă”. Sub picioarele Domnului se află deschisă Cartea vieţii. Cu mâna dreaptă El cheamă, primeşte şi îndreaptă ceata sfinților şi drepţilor celor de-a dreapta, care, asemenea unui şuvoi, urcă întru curăție și sfințenie, din piramida de cenuşă a pământului, în nori spre cer, pentru totdeauna. Cu dumnezeiasca-I mână stângă, Domnul Iisus Hristos opreşte şi alungă, de asemenea pentru totdeauna, mulțimea în şuvoi întunecat, a celor nedrepți de-a stânga, în focul cel veşnic al iadului, care arde aprins în colțul de jos din dreapta. Dreptul Judecător priveşte spre aceştia spunându-le şi spunându-ne prin cuvintele Părintelui Arsenie:,,Nu găsesc la voi nici o asemănare cu Mine!”„
Dacă l-a pictat pe mincinosul hristos cu trup eteric la Facere, trebuia să-l picteze la fel și la Judecata de Apoi. Eretic din veac în veac să fie Arsenie Boca.
„Pentru că pictura bisericii de la Drăgănescu are o desăvârşită asemănare cu Părintele nostru Arsenie, suntem deplin îndreptățiți să credem că aceasta ne vorbește și ne va vorbi de acum înainte, pentru totdeauna în locul Sfinției Sale.
Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii!” (†PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești „O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 188-202).
Sper că în seria asta de articole am reușit să demonstrez oamenilor că nu trebuie să se roage lui Arsenie Boca și nici să-i asculte învățăturile, ci să fugă de el ca de șarpe.
