Învățătura ariană pe care o propovăduia Arsenie Boca provenea de la Origen, așa cum demonstrează Sfântul Epifanie al Salaminei în „Panarion”.
În „Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţa de aur” a Preasfințitului Daniil Stoenescu scrie la pagina 5:
„A-I scrie o carte, chiar bună, a rămas și rămâne o neputință; pentru că Iisus e singurul om care nu și-a dezmințit niciodată obârșia divină. Iar a scrie o „Viață” a lui Dumnezeu, nici a îndrăzni nu se poate. Singura „carte” pe care o scriem – și o scriem și fără să vrem – e cartea vieții noastre, cu care mergem înaintea Lui. Și mergem nu odată, la sfârșitul vieții, ci în fiecare zi și în tot ceasul, pentru că El e atotprezent și în categoriile vieții noastre.
Iar la pagina din „Cărarea Împărăției” spune însuși Arsenie Boca:
„Știam și până la El că avem o obârșie divină, că suntem nemuritori cu sufletul, că este un singur Dumnezeu, spiritual, nevăzut – știau acestea și dacii lui Zalmoxis de pe meleagurile noastre -, dar cu venirea lui lisus Hristos, ca Om între oameni, în istorie, se repară structural firea omenească. Creștinismul e a doua creație a lumii, după concepția Sf. Dionisie Areopagitul, preluată și de Nichifor Crainic în Nostalgia Paradisului”.
Din acest fragment reiese destul de clar credința panteistă a lui Arsenie Boca, care spunea că toți oamenii au obârșie divină, căci aceasta reiese din textul îngroșat.
Ce ne învață Sfânta Biserică Ortodoxă?
Iată ce: Mântuitorul are două nașteri, noi, trei obârșii. El are nașterea Dumnezeiască și cea omenească, iar noi obârșiile din creație, din Adam cel vechi și cea mai uimitoare nașterea de sus (Sfântul Botez, îmbrăcarea în Hristos, Adam cel nou, obârșie nu după fire ci după har).
Nașterile lui Hristos:
Despre nașterea Dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu: Nașterea din Tată fără de mamă, mai înainte de toți vecii, nu o putem numi cu adevărat obârșie deoarece nu are început, fiind nezidit. O putem numi obârșie numai dacă numim cauzarea obârșie. Este clar că oamenii nu pot avea acest fel de obârșie divină, fiind zidiți. Adică și ei sunt cauzați de Dumnezeu, dar nu prin naștere, ci prin facere în timp. Unicul Fiu al lui Dumnezeu născut, iar nu făcut este Domnul nostru Iisus Hristos. Despre nașterea omenească a Domnului nostru Iisus Hristos:
Nașterea din Maică fără de tată la plinirea vremii (deci are început, poate fi numită obârșie), a fost fără de plăcerea împreunării, feciorelnică, dar de dragostea noastră Hristos și-a asumat stricăciunea firii ca să o repare, să o restaureze.
Aceasta nu a avut-o nici Adam, căci a fost creat, iar nu născut, și nici Eva, care a fost luată din Adam, iar nu născută. Nu o avem nici ceilalți oameni prin fire, căci toți ne-am născut din plăcerea împreunării, în plus avem tată și mamă oameni, iar Hristos are ca Tată pe Dumnezeu pentru nașterea Sa Dumnezeiască și ca Maică pe Fecioara pentru nașterea Sa omenească. Așadar nici această obârșie nu poate fi valabilă ca o origine comună firească, a omului cu Hristos.
Obârșiile oamenilor: 1. Despre obârșia dintâi, din creația făcută de Tatăl prin Fiul în Sfântul Duh: Adam a fost creat, iar nu născut, Eva, a fost luată din Adam, iar nu născută, Hristos și-a construit din sângiurile feciorelnice ale Maici Sale trup însuflețit cu suflet rațional și cugetător.
Obârșia lui Adam:
„Iată obârșia cerului și a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul și pământul” (Facerea 2:4).
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Facerea 2:7).
Obârșia Evei:
„Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam. Și a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său””(Facerea 2:21-23).
Obârșia omenească a lui Hristos:
„Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Evanghelia după Luca 1:34-25).
Vedem limpede, așadar, chiar dacă sunt toate trei obârșii omenești (Atenție! nu divine!), cauzate prin creație, cât de diferite sunt între ele.
Despre obârșia din Adam a omului, prin păcatul strămoșesc:
Toți oamenii au obârșia în împreunarea din plăcerea trupească a două persoane omenești, născându-se astfel cu firea stricată, supusă morții, în care stăpânește ca un tiran păcatul. Nici aceasta nu poate fi comună cu a lui Hristos.
Despre obârșia din Hristos a omului, sau Dumnezeiescul Botez:
Omul botezându-se, se naște de sus, primind prin har (iar nu prin fire) obârșia omenească a lui Hristos (în Persoana Căruia este unită cu firea omenească fără despărțire, fără împărțire, fără amestecare, fără schimbare și firea Sa Dumnezeiască), și deși firea îi rămâne stricăcioasă (asemănându-se Domnului care Și-a asumat stricăciunea noastră, ca să o strice cu putere), dar crește lăuntric din putere în putere, lăsând pe Domnul se întrupeze în el și să-l facă dumnezeu după har, pe măsura în care și el îl lasă pe Hristos să se facă Om în sine prin virtuți.
Așadar, dacă spunem că oamenii au obârșie divină propovăduim panteismul, iar dacă spunem că Iisus Hristos a avut aceeași obârșie cu a oamenilor, propovăduim arianismul. Amândouă sunt învățături eretice, date anatema la Sfintele Sinoade Ecumenice.
Iar despre aceasta doresc a arăta ce spunea Sfântul Dumitru Stăniloae în:
„Facerea arată proveniența directă de la Dumnezeu printr-un act de creare. Nașterea arată proveniența prin împreunarea dintre bărbat și femeie. Iisus a luat unele din trăsăturile nașterii, dar nu pe toate, în special nu pe cele păcătoase. De aceea nu le-a pierdut nici pe toate cele ale facerii. Astfel în El s-au arătat din nou într-o persoană vie atât unele din trăsăturile lui Adam dinainte de păcat, cât și unele din cele de după păcat. Din Adam cel dinainte de păcat a luat lipsa de păcat și nestricăciunea primite prin creațiune; din Adam cel de după păcat “a luat trăsătura pătimitoare venită prin naștere, însă nu și patimile cele contra firii, care ar fi anulat nepăcătoșenia și nestricăciunea”. După părerea Sf. Maxim, ca și a altor Părinți, oamenii nu erau destinați să se înmulțească prin “naștere“, ci pe altă cale. “Facerea“ mai înseamnă aici și trăsăturile pe care le are, sau le-a avut firea oamenilor prin creațiune, iar “naștere“ pe cele care le are din modul acesta de-a veni la existență. Acestea sunt trăsăturile de pe urma păcatului, care au înăbușit unele din trăsăturile originare. în loc de “trăsătură“ se poate zice și “mod“, cum e în grecește” (Filocalia, Volumul III, Ed. cit., pp. 87, 199).
