Citându-l pe Nicolae Berdiaev, Arsenie Boca spunea în cartea „Cuvinte vii” la pagina 50 următoarele:
„Trinitatea e un număr sacru, divin, un număr care semnifică plenitudinea, victoria asupra luptei și diviziunii, ecumenismul și societatea perfectă, în care nu e opoziție între personalități, între ipostase și ființa unică. Misterul creștinismului este misterul unității în dualitate, găsindu-și soluția în Unitatea-Trinitate. Iată de ce creștinismul are ca bază dogma hristologică a naturii teandrice a Fiului și dogma trinitară”.
Pe lângă absurditatea de a atribui ecumenismului Trinitatea, aici spune că învățătura creștină se sprijinește în „dogma hristologică a naturii teandrice”, adică faptul că Hristos are o singură fire/natură compusă, divino-umană, nimic altceva decât o formă de monofizism cunoscută ca miafizism, de altfel și cea mai răspândită formă de monofizism din ziua de azi (miafiziții se găsesc cu precădere în locuri precum Etiopia, Eritreea, Egipt, Armenia, Levant sau India). Cu privire la această erezie spune Sfântul Cuvios Ioan Damaschin la pagina 84 din „Dogmatica”:
„Firile s-au unit unele cu altele fără să se schimbe și fără să se prefacă. Firea dumnezeiască nu s-a îndepărtat de simplitatea ei proprie, iar firea omenească nici nu s-a schimbat în firea Dumnezeirii, nici n-a devenit inexistentă și nici din cele două firi nu s-a făcut o singură fire compusă. Firea compusă nu poate să fie deoființă cu niciuna din cele două firi din care a fost compusă, deoarece din naturi deosebite rezultă ceva deosebit. Spre exemplu: corpul este compus din cele patru elemente, dar nu se spune că este deoființă cu focul, nici nu se numește foc, nici aer, nici apă, nici pământ și nici nu este deoființă cu vreunul din acestea. Dar dacă, după cum spun ereticii, Hristos ar fi fost dup ă unire dintr-o singură fire compusă, atunci s-a schimbat dintr-o fire simplă într-o fire compusă și în realitate ei nu mai este deoființă nici cu firea simplă a Tatălui nici cu aceea a mamei. O astfel de fire nu este compusă din Dumnezeire și omenire, nici nu este în Dumnezeire și omenire și nu va putea fi numit nici Dumnezeu, nici om, ci numai Hristos. Iar cuvântul Hristos nu va fi numele ipostasei, ci, după cum ei gândesc, al unei singure firi”.
Este evident, deci, că Arsenie Boca mărturisește monofizismul dioscorian, căzând astfel sub anatema Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451.
