Arsenie Boca a contrazis implicit învățătura Sfinților Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic prin atitudinea față de romano-catolici și greco-catolici, care au modificat Simbolul de Credință, Biserica noastră Ortodoxă învățându-ne că acesta nu poate fi modificat. Ulterior, Biserica a condamnat îndeosebi adaosul Filioque la Sinoadele organizate în timpul Sfântului Fotie cel Mare (879-880) și Sfântului Grigorie Palama (1341-1351).
În cartea „Mărturii din Țara Făgărașului despre Arsenie Boca” , scrisă de Ioan Cișmileanu, spune la paginile 92-93 că Arsenie Boca învăța despre greco-catolici și romano-catolici în felul următor:
„Cu privire la Biserica Ortodoxă și cea Catolică, Părintele zicea că sunt două strane ale aceleiași Biserici; mai spunea despre biserici și mănăstiri, că în vremurile din urmă se vor construi multe, dar nu se vor termina. (Sora Aurica Ținea, Sf. Mănăstire Sâmbăta);
Despre catolici a spus: „Biserica Catolică este aproape fără greșeală”. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbăta de Sus)”.
Ba chiar mai mult, el însuși era posibil să fie greco-catolic (ce este drept este că e greu să demonstrăm aceasta, însă nu e neapărat necesar datorită educației deja în duh uniat). Tatăl său, Iosif-Petru Boca, era greco-catolic, iar mama sa, Creștina, deși pe hârtie era ortodoxă, avea apucături uniate. În Transilvania austro-ungară obiceiul era ca pruncii din așa-zisele familii mixte (care nu ar fi trebuit să primească Taina Cununiei din partea Bisericii Ortodoxe din pricina Canonului 72 de la Sinodul al VI-lea Ecumenic) să fie botezați după credința tatălui, iar de aici reiese că Arsenie Boca s-ar putea ca nici măcar să nu fi fost botezat ortodox. Totuși, nu ne pronunțăm încă asupra acestei posibilități din insuficiență de dovezi, ci lăsăm aceasta pentru altădată pentru a o confirma sau infirma.
Însuși Părintele Nicolae Streza , ucenic al lui Arsenie Boca, spune în cartea „Mărturii despre Părintele Arsenie Boca” la pagina 257 următoarele:
„Este un lucru cunoscut și recunoscut că de obicei credincioșii de rând nu prea fac mare caz de diferitele controverse teologice dintre ortodocși și greco-catolici, cel puțin după primul război mondial și anul1948. Multe familii în Transilvania erau mixte: soțul ortodox și soția greco-catolică sau invers. Adeseori chiar preoții formau o familie mixtă, fapt ce nu împiedica armonia și dragostea familială. Copiii erau botezați, mai ales după credința tatălui”.
Cu alte cuvinte, este evident faptul că Arsenie Boca avea o formare duhovnicească greco-catolică, specifică locului, dar eretică din start, care l-a bântuit întreaga viață. Iar devotamentul său față de învățăturile care pervertesc ipostasul Sfântului Duh în Sfânta Treime se oglindesc cel mai bine în pictura de la Drăgănescu, unde Arsenie Boca i-a pictat pe semiarianul Wulfila, anatemizat direct de Sinodul al II-lea Ecumenic pentru că era luptător împotriva Duhului Sfânt, și Francisc de Assisi, propovăduitor al Filioque, o învățătură condamnată implicit prin Crezul Niceeo-Constantinopolitan și de imposibilitatea modificării acestuia prin Canonul 7 al celui de al Treilea Sinod Ecumenic care zice:
„Acestea citindu-se, a hotărât sfântul sinod, altă credinţă nimănuia a-i fi slobod să aducă sau să scrie, sau să alcătuiască, afară de cea hotărâtă de Sfinţii Părinţi, cei adunaţi în cetatea Niceenilor, împreună cu Sfântul Duh; iar pe cei ce îndrăznesc, ori a alcătui altă credinţă, ori a propune, ori a o proaduce celor ce voiesc a se întoarce la cunoştinţa adevărului, sau din elinism, sau din iudaism, sau din orice fel de eres. Aceştia, de ar fi episcopi, sau clerici, străini să fie, episcopii de episcopie, şi clericii de clericat, iar de ar fi lumeni, să se anatematisească. Şi după asemenea chip, de s-ar vădi oarecare, ori episcopi, ori clerici, ori mireni sau că cugetă, sau că învaţă cele în propusa scriere de către Harisie prezbiterul, despre înomenirea Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, adică spurcatele şi răzvrătitele dogmele lui Nestorie, care s-au şi supus (unii ca aceştia), supuie-se hotărârii sfântului acestuia şi ecumenicului sinod. Încât, adică, episcopul să se înstrăineze de episcopie, şi să fie caterisit. Iar clericul asemeneasă cadă din cler. Iar mirean de ar fi cineva, şi acesta să se anatematisească. Precum s-a zis”.
TÂLCUIRE:
„Fiindcă întru acest sfânt şi ecumenic sinod s-au citit şi simbolul sfântului şi ecumenicului sinodului întâi celui din Niceea, şi simbolul lui Nestorie celui de o cugetarea cu iudeii, întru care se cuprindeau spurcatele lui dogme, care s-au adus în sinod de Harisie presbiterul Filadelfiei; pentru această pricină, după citirea acestora, sfântul sinodul acesta a aşezat acest canon, hotărând, că nu este iertat vreunuia a alcătui, sau a scrie, sau a înfăţoşa la cei ce se întorc către ortodoxie, altă credinţă, adică alt simbol de credinţă, afară de Simbolul Credinţei cel hotărât de Părinţii ceiadunaţi în cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfântului Duh. Iar cei ce vor îndrăzni, ori a alcătui alt simbol de credinţă, ori al propune pe acela în arătare, ori al şi înfăţoşa elinilor, şi iudeilor, şi ereticilor, celor ce se întorc la cunoştinţa adevărului. Unii ca aceştia, de vor fi episcopi şi clerici, să fie lepădaţi din episcopie şi din clericat, iar de vor fi mireni, să se anatematisească. Asemenea încă şi câţi se vor vădi că cugetă întru sineşi ori învaţă pe alţii spurcatele, şi ereticeştile dogme ale lui Nestorie despre înomenirea Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, care se cuprind în alcătuirea cea de dânsul alcătuită, şi adusă în sinodul acesta de Harisie presbiterul, şi aceştia zic, de vor fi episcopi, şi clerici, să fie caterisiţi, şi din episcopie şi din clericat lepădaţi. Iar de vor fi mireni, să se anatematisească, precum mai-nainte am zis”.
