Canonizarea lui Arsenie Boca de la Prislop

CANONUL 3 (Sinodul I ecumenic) A oprit desăvârșit marele sinod, nici episcopului, nici prezbiterului, nici diaconului, nici măcar vreunuia din cei ce sunt din cler, a-i fi cu putință să aibă împreună locuitoare muiere; afară numai decât maică sau soră sau mătușă sau de singure fețele acele cu care ar putea scăpa de tot prepusul. [Sinod 6, can. 5; Sinod 7, can. 22, 23; Ancira, can. 19; Cartagina, can. 45; Vasilie, can. 88] TÂLCUIRE Cei ierosiți (adică sfințiți), și clericii nu se cuvine a pricinui vreo pricină de presupus, și de sminteală poporului, pentru aceasta și canonul acesta rânduiește, că,

„Din vorbele lui ARSENIE BOCA, din predicile și din atitudinile lui, am constatat că el, amețit de aureola de sfânt creată în jurul lui, adulat de legionarii care se grupaseră în jurul lui, voia să devină (asta este părerea mea căpătată în urma observațiilor și deducțiilor mele) un fel de conducător al legiunii în sens spiritual. Voia cu alte cuvinte, să-i scoată pe legionari din sfera de influență a lui Codreanu si să-i grupe în jurul lui ca pe unii ce erau oameni de caracter, cu convingeri creștine și capabili de jertfa, intenționa să-i aducă în viața monahală. Legionarii de

Adevărul e că, dacă la închisoare își făcea toate poftele (până și pâinea și slănina le voia feliate, ca la supermarket-urile de azi), cum putem să mai gândim că Arsenie Boca a fost în vreun fel prigonit? Nu putea nici măcar să stea fără să-și împlinească poftele alimentare cele mai josnice (nici măcar nu se ostenea să-și rupă dumicații), după cum reiese din următoarea relatare: „Pe urmă ne-a povestit lelea Dâmboiu, care a visat noaptea că trebuie să meargă la părintele la închisoare, să-i ducă şapte bucăţi de pânză albă, o pâine şi o bucată de slănină. Să taie felii

Detenție totală a lui Arsenie Boca a fost de 22 luni și 18 zile (mai puțin de 2 ani), din care: – La canal (regim diferențiat): 14 luni și 3 zile (majoritatea timpului); – La închisorile București, Jilava, Timișoara, Oradea: 8 luni și 15 zile Numai denumirile închisorilor arată diferența în suferință. Nu tu Pitești, nu tu Gherla, nu tu Aiud. În timp ce toți preoții râvnitori pentru Ortodoxie, fără compromisuri, au suferit la Aiud și în alte temnițe până în 1964, Arsenie Boca (nemaifiind arestat din 1956, datorită compromisurilor, hipnozei și lepădării de călugărie și preoție) viețuia degajat, cu